Omul fericit

Fragment din una dintre cele mai frumoase cărţi scrise de un non-francez despre Franţa şi copiii ei nebuni. L-am ales pentru că e şi cu Brassens.

"Îi celebra pe cei năpăstuiţi de soartă: laşi, codoşi, gropari, prostituate cu inimi obişnuite, femei cu curul mare, trădători, colaboraţionişti cu creştetul ras şi doamne în vîrstă. Pe măsură ce îmbătrînesc şi eu, preţuiesc tot mai tare versul din Saturne - Et la petite pisseuse d'en face / peut bien aller se rhabiller (iar puştoaica din faţă poate să se ducă să se-mbrace la loc). Lăuda pisici, pipe, prietenia dintre bărbaţi şi femeia cu inima de anghinare, care dă fiecăruia cîte o frunză. Detesta judecătorii, jandarmii, conservatorii şi persoanele cu principiile împietrite. Dar oricît de robustă ar fi fost delicateţea lui, nu putea să-şi ierte mereu inamicii. La mijlocul anilor şaizeci, Brassens a slăbit vizibil şi, de la o statură de urs, s-a micşorat şi a ajuns un sfrijit. Jurnaliştii şi-au informat cititorii că marele cîntăreţ ar fi bolnav de cancer. Speculaţiile lor erau adevărate; adevărate, dar la fel de supărătoare. Brassens a răspuns cu Le Bulletin de sante, unde recunoaşte că a părăsit cu adevărat rîndurile obezilor, dar nu din motivul invocat de unii. Nu - non, non, non, trois fois non - pierderea greutăţii în asemenea nu a fost cauzată de boală - el consumînd enorm de mult timp şi energie făcînd amor cu nevestele jurnaliştilor"

www.voxpublica.realitatea.net