Pumnul primit in fata de Romania

Am intrat pe uşă, aseară, şi la televizor rula, pe Realitatea, clipul în care un copil pare că ar încasa o lovitură de la Traian Băsescu, aflat pe scenă. Am fost şocat. M-am întrebat cînd s-a întîmplat asta. Mi-am zis că s-a terminat cu candidatura lui Băsescu. Am aflat, apoi, că e o înregistrare din 2004. Şi mi-am revenit. Apoi am dat atenţie sporită imaginilor repetate la infinit. Şi m-am uitat lung la acel flash. Apoi am auzit de declaraţia lui Patriciu, de cu o zi înainte. Discuţii şi iar discuţii. Concluzia? O campanie jegoasă a cărei cuvînt de ordine este "manipulare". Să le luăm pe rînd.

Filmul şi televiziunile

Au apărut dezbateri intense pe tema clipului de cîteva secunde. Au apărut analize. Cea mai interesantă se regăseşte în clipul publicat de Ioan T. Morar, care explică foarte bine greşelile din filmuleţ. Aţi urmărit Realitatea TV şi Antena 3? S-au aruncat cu tone de jeg. N-a stat nimeni să se întrebe dacă o fi real, de ce a apărut abia acum, de ce nu l-au scos în 2004 sau chiar în 2007, la referendum? De ce tot bate monedă pe reacţia lui Traian Băsescu în loc să ia cineva din televiziune, de la montaj, filmul la puricat? Oare din cauză că e în interesul lor să rămînă aşa cum a picat?

Reacţia lui Băsescu mi s-a părut logică. Eu nu-mi mai amintesc cu cine-am stat de vorbă acum o săptămînă. În 2004, Băsescu a avut zeci de mitinguri electorale în toată ţara. A dat cu oiştea-n gard cînd a încercat să găsească o scuză gestului. Însă nu cred că un candidat la preşedinţie, fie el şi Traian Băsescu - uneori impulsiv, şi-ar fi permis să lovească un copil tocmai în mijlocul campaniei electorale. Cînd Adrian Năstase avea atîtea televiziuni aservite, ar fi fost imposibil ca măcar una să nu scape înregistrarea încă de pe atunci.

Nişte puncte care nu se leagă

E ciudat cu atît mai mult cu cît, în 2004, sondajele îl arătau favorit pe Adrian Năstase. E şi mai ciudat cu cît nimeni dintre cei prezenţi în faţa scenei nu a schiţat vreun gest de revoltă. Or, în momentul în care un candidat loveşte un copil, mai ales cu pumnul, aşa cum trîmbiţează televiziunile, ar fi existat cel puţin trei inşi care ar fi huiduit. Şi mai interesant este că, de la distanţa la care se afla, Băsescu ar fi putut cel mult să ridice mîna a "lasă femeia să vorbească", nicicum n-ar fi ajuns să-i dea un pumn care să-l propulseze pe copil un metru şi jumătate.

Mai mult, un pumn primit în faţă, care te propulsează un metru şi jumătate, mai ales la un copil de zece ani, ar fi însemnat să-i lase o vînătaie de-o palmă. Ceea ce nu se întîmplă, cîtă vreme puştiul rîde. Dacă dai şi mai multă atenţie cadrelor, remarci că "lovitura" este de fapt o mişcare din încheietură, insuficientă pentru a trimite un metru şi jumătate în spate fie şi un copil de zece ani.

Copilul

Am văzut şi declaraţiile din presă, ulterioare difuzării clipului. Cea mai neconvingătoare este declaraţia atribuită copilului:

Pe moment am fost bucuros, am zâmbit, după aceea,m-a durut sufletul, m-am gândit căaşa ceva nu se poate întâmpla în România.

Sînt absolut convins că pe un puşti de zece ani l-a durut sufletul că aşa ceva s-a putut întîmpla în România. Sînt absolut convins că acel copil, la cei zece ani ai lui, era un fin analist al situaţiei socio-economice din România, un împătimit al politicii şi, mai ales, un pasionat de soarta ţării.

Patriciu

De toată jena mi s-a părut reacţia lui Dinu Patriciu. Mai avea un pic şi îi dădeau lacrimile. M-a emoţionat atît de mult, încît mi s-a făcut greaţă. Am citit tema asta, o reiau şi eu: cu o zi înainte, Patriciu anunţase că nu-l mai suportă pe Băsescu din campania din 2004, cînd a dat un pumn în faţă unui copil. Îi pare rău că n-are înregistrarea. A vrut să o cumpere acum cinci ani, dar nu i-a vîndut-o nimeni. Nici acum, în 2009, nu i-a dat de urmă. Noroc cu cei de la Gardianul şi sursele lor nemaipomenite, care au reuşit să facă rost de film fără să plătească nici un chior.

Mi-e ruşine că trăiesc într-o ţară în care, de dimineaţă şi pînă la patru după-amiază, singura ştire a fost, de fapt, aceeaşi dezbatere începută aseară, prelungită la nesfîrşit, despre reacţia lui Băsescu. E o manipulare tristă. Dacă i-ar fi păsat cuiva de acel copil, ar fi făcut şi altceva decît să înjure. Dar nu-i pasă nimănui nici de copil, nici de presupusul pumn. Interesul este să înjure în continuare.

Am ajuns să-mi doresc să emigrez. Mi-e ruşine că trebuie să trăiesc în mijlocul unui circ continuu din care nu au de cîştigat decît aceiaşi "băieţi deştepţi", interesaţi doar de afacerile lor şi de îngroşarea conturilor proprii. Să-mi fie ruşine că am ajuns să-mi doresc să emigrez?

Sursa: subiectiv.ro