Efectul nocebo - atunci când credinţa ne omoară

De-a lungul istoriei, puterea sugestibilităţii a fost folosită de şamani şi doctori ca adjuvant în tratarea pacienţilor. Ritualurile de vindecare folosite de vraci se bazau pe convingerea anterioară a pacientului în privinţa eficienţei acestora, el vindecându-se ca urmare a credinţei în leacul prescris.

În secolul al XX-lea, acest fenomen de vindecare a primit numele de „efectul placebo", oamenii de ştiinţă recunoscând uluitoarea capacitate de autovindecare a corpului.

Doctorii ştiu astăzi că o pastilă placebo, ce nu conţine niciun ingredient activ, poate fi la fel de eficientă ca medicamentele consacrate în ameliorarea a numeroase simptome. De aceea, testul de căpătâi al medicinei moderne pentru aprobarea unui nou medicament este studiul clinic dublu orb, în care jumătate din pacienţi sunt trataţi cu noul remediu şi restul cu un placebo, fără ca pacienţii sau doctorii să ştie ce primeşte fiecare subiect.

Efectul placebo, al cărui nume vine din limba latină şi înseamnă „voi face plăcere", are un „frate", pe „nocebo" (numele vine de la nocere, ce înseamnă „a face rău" în limba latină). Acest fenomen depinde de percepţiile şi aşteptările pacientului: dacă acesta crede că o substanţă îi va face rău, efectul va fi resimţit negreşit, în ciuda absenţei vreunui ingredient activ.

Cititi articolul integral aici:  Descopera.ro