Fotoreportaj în Munţii Carpaţi Alături de urşi – episodul 1

V-aţi întrebat vreodată cum decurge o expediţie de fotografiere a animalelor sălbatice? Silviu Matei, fotograf colaborator al revistei National Geographic România, vă prezintă aventura sa prin munţii României, în căutarea urşilor carpatini. De când m-am apucat de fotografia wildlife mi-am dorit să fotografiez animalele sălbatice care sunt mai greu de văzut dar şi de fotografiat, însă anumite lucruri m-au determinat să mai aman o bucată de vreme această expediţie.

La vremea respectivă, lipsa unui echipament mai bun a fost un element hotărâtor, dar, cu timpul, echipamentul de care aveam nevoie s-a concretizat într-un teleobiectiv foarte bun şi o cameră de fotografiat excelentă. Întotdeauna mi-am dorit să fotografiez urşi în adâncul pădurilor din România, aşa că anul acesta, după ceva documentări am plecat eu şi cu un prieten foarte bun (deocamdată învăţăcel în ale fotografiei wildlife) la pozat de urşi prin pădurile patriei, mai exact în zona Vatra Dornei apoi în Munţii Tărcau, zonă cătunului Ardeluţa.

Şi iată-ne pe noi împreună cu două biciclete în seara zilei de 26 aprilie pe peronul Gării de Nord în aşteptarea trenului care ne ducea tocmai până la Vatra Dornei. Bicicletele le-am luat cu noi pentru a ne uşura puţin deplasarea pe drumurile forestiere dar această decizie s-a dovedit până la urmă o una cam proastă, deoarece având rucsacurile foarte grele, în special datorită echipamentului foto, bicicleta s-a dovedit a fi cam incomodă şi ne-a cam încurcat planurile. Până la urmă ne-am descurcat, dar data viitoare nu le vom mai lua. Asta este, omul din greşeli învaţă.

Nici bine nu ne-am urcat în tren şi hop domnul controlor îşi face apariţia întrebându-ne pe un ton cam ciudat: "Ale cui sunt bicicletele astea? Ştiţi că nu aveţi voie cu bicicletele în tren!". "Păi unde să le punem, că vagon de marfă nu aveţi şi nici loc special pentru biciclete nu am văzut?", îl întrebăm noi. În fine, după ceva lămuriri ne-a lăsat în pace, trenul a plecat din Gara de Nord spre Vatra Dornei.

Noaptea a fost cam obositoare deoarece nu am putut dormi aşa de bine şi am cam făcut de pază pe la bicicletele noastre, care deşi erau legate, totuşi atrăgeau unele priviri insistente ale unor persoane foarte "curioase". În jurul orei 3 dimineaţa am reuşit şi eu să adorm, dormind cam până pe la 6. Şi ce bine a fost că am reuşit să mă odihnesc oleacă. Şi iată-ne ajunşi în Vatra Dornei dis de dimineaţă în jurul orei 7. Ne echipăm cu ceva haine mai groase din rucsac şi îi dăm drumul spre destinaţia noastră, oraşul Broşteni. Până acolo o parte din drum este foarte prost, fiind nevoiţi să facem slalom printre gropile din carosabil (şi tot mai luai o groapă, două într-o sută de metri). Nu aveai practic cum să le ocoleşti pe toate. Încet, încet am ajuns şi în Broşteni, unde ne-am întâlnit cu cei din zonă şi am stabilit planul de bătaie pentru următoarele 3-5 zile. Până la urmă ne-am hotărât să lăsăm bicicletele în deplină siguranţă la cineva din oraş. Când ai bagaj foarte greu (25 kg) îţi este cam incomod să mergi pe bicicletă, mai ales când şi drumul este prost. Am constatat asta pe pielea noastră şi a fost o mică lecţie, aşa că data viitoare vom veni fără biciclete. Mai bine pe jos sau cu ceva transport local. După stabilirea unor lucruri am plecat încet, încet spre locurile unde timp de câteva zile urma să stăm noi la pândă.

Reportajul complet pe www.descopera.ro