Pe la originile umanităţii Triburile sud-etiopiene

O excursie spre originile umanităţii reprezintă întotdeauna o ocazie nu numai de cunoaştere a unor obiceiuri ciudate, dar ancestrale, ci şi un prilej de autocunoaştere... Omul a apărut ca specie undeva prin mijlocul Africii, inclusiv în zona Etiopiei de Sud, şi de acolo s-a răspândit în toată lumea... Dacă însă te duci în zona primordială, nu vei descoperi decât triburi puţin sofisticate, trăind după nişte reguli neschimbate, poate, de milenii... Pare ciudat... Să fi plecat cei mai întreprinzători, cei mai curajoşi, indivizii cei mai dispuşi la învăţare şi evoluţie? Posibil...

În articolul de faţă şi în cel următor, voi trece în revistă principalele triburi pe care le-am vizitat în Etiopia de Sud. Nu le-am vizitat pe toate, sunt câteva zeci, ci doar pe câteva dintre cele mai cunoscute... şi, deşi trăiesc pe o suprafaţă relativ restrânsă, fiecare trib are tradiţiile şi obiceiurile sale...

Konso: Este unul dintre aşa-numitele triburi "civilizate". Capitala zonei este un oraş în toată regula, cu magazine, poştă, staţie de autobuz şi internet-café-uri. În plus, şoseaua care leagă Konso Karat (numele oraşului) de Arbaminch, unul dintre principalele oraşe ale Etiopiei, este aproape în întregime asfaltată (şi, ţinând cont de viteza cu care lucrează chinezii la construirea de şosele, probabil, până acum, e deja gata). Poate unul dintre motivele pentru care konso au evoluat este şi faptul că au parte de o organizare semi-statală. Konso se împart în nouă clanuri, fiecare cu un şef, deasupra tuturor domnind regele ereditar al tribului Konso. Actualul rege pe care l-am vizitat este un tip foarte modern, dar care aderă la tradiţiile ancestrale ale tribului. Regele a făcut facultatea la Addis, chiar a fost inginer, dar s-a întors în sat pentru a prelua atribuţiile tatălui său, după moartea acestuia.

Tradiţia este ca după ce regele în exerciţiu moare, el va fi îmbălsămat, iar moartea sa oficială va fi anunţată doar după nouă ani, nouă luni şi nouă zile... atunci va fi îngropat cu fast, i se va ridica o statuie numită "waga" şi urmaşul poate să preia tronul. Mi s-a părut fascinant cât de mult se apropia această tradiţie de tradiţiile din Tana Toraja, Indonezia, unde, de asemenea, morţii se îmbălsămează şi se îngroapă ulterior (în cazul Tanei Toraja, când rudele au destui bani să-i organizeze o ceremonie fastuoasă), şi decedatului îi este sculptată o statuie în lemn, numită "tau-tau"... de altfel "tau-tau"-l torajan este extrem de asemănător cu "waga" din Konso! În plus, atât în Konso, cât şi în Tana Toraja, morţii neîngropaţi nu sunt recunoscuţi că fiind morţi, ci se spune că sunt "bolnavi" şi nu pot vorbi! Incredibilă asemănare!

În cazul ultimilor doi regi, legea nu a mai fost respectată. Bunicul actualului rege a murit în 1990, când ţara era în mijlocul unui război civil sângeros, şi şefii clanurilor au agreat că e mai bine să aibă un rege în viaţă decât unul "bolnav" şi complet imobil... De o încoronare accelerată a avut parte şi actualul rege pe care am avut ocazia să-l cunosc...

Reportajul complet pe www.descoperă.ro.