Trans-tibetanul Trenul extremelor

De o bună bucată de timp, China parcă a încetat să ne mai surprindă. Pare că nu există încercare sau făptuire pe care milenarul şi ambiţiosul popor chinez să nu o ducă la bun sfârşit.

Dincolo de bancurile cu chinezi sau ultimele estimări asupra grandorii şi puterii aproape nelimitate a Beijingului, noul lider mondial a reuşit construirea celei mai impresionante şi mai dificile căi ferate din lume. Străbătând asprul şi ostilul podiş tibetan, linia feroviară care leagă acum ultramodernul Beijing de legendara Lhasa pecetluieşte încă o dată strânsoarea de fier a Chinei asupra Tibetului.

Tibetul rămâne un loc al extremelor, un loc al controverselor politice, religioase şi ideologice, un loc al înţelepţilor şi al doctrinelor religioase ridicate la rang de politică oficială, un loc al masacrelor şi torturii, un loc în care occidentali debusolaţi vin să-şi umple golul şi deşertăciunea din suflete cu o religie şi o cultură pe care nu o pot asimila, dar prin care speră se mântuie de consumism şi de derizoriul inerent decadenţei spirituale vestice. Pentru ochiul celui care-i calcă pentru prima dată pământul arid, rece şi stâncos, Tibetul este un loc mai degrabă intens, decât frumos.

Cer adânc şi tăios de albastru, nori albi răzleţi, pajişti nesfârşite şi unduitoare, presărate cu siluetele miţoase ale yacilor, deşerturi acoperite de pietre şi zăpezi uitate de timp.

Materialul complet pe www.descopera.ro