Irina Lucia Mihalca - Şoaptele timpului, subtil parfum de iasomie

Trăim în lumi paralele,
presărate ici-colo cu oglinzi
din care rar se reflectă imagini-tablou,
labirinturi prin care intrăm inconştient.

Şoaptele timpului, exorcizarea viselor
în timpul unei prohibiţii la zâmbet,
Un înger damnat vinde

şi cumpără lumea în numele echilibrului.

Lacrimi se preling prin cioburi,
raze de lumină reflectă

scântei deformate de tăişul sticlei,
Nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil.

"A whiter shade of pale...
She said there is no reason and the truth is plain to see."

- Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea,
cărarea râdea, ochii-ţi zâmbeau, ochii-ţi plângeau,

te iubeam dincolo de viaţă şi moarte.

Nu se auzeau nici măcar şoapte,
doar foşnetul clipelor şi sângele buzelor.

Mâna mea îţi contura chipul învăluit în ceaţa timpului,
zefir de primăvară îţi adia lumina din visul tău
reconstruit în secvenţe-fragmente repetitive,
încă nedesluşit, doar mâna o ştiai,

zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie.

Simţea nevoia să-ţi mângâie obrazul

ca şi cum ţi-ar fi alinat sufletul.

Cercuri noi se deschid...

Sursa foto: maxpixel.freegreatpicture.com