Micul print - Antoine de Saint-Exupery

"Am trăit astfel singur, fără a avea pe cineva cu care să stau de vorbăcu adevărat, până ce am avut o pană în deşertul Sahara, acum şase ani.Se stricase ceva la motor. Şi cum n-aveam cu mine nici mecanic, nicipasageri, mă pregăteam să încerc să fac, de unul singur, o reparaţiedificilă. Era pentru mine o problemă de viaţă şi de moarte. Abia maiaveam apă de băut pentru opt zile.În prima seară am adormit pe nisip, la o mie de mile de orice ţinutlocuit. Eram mult mai izolat decât un naufragiat pe o plută în mijloculoceanului. Vă închipuiţi atunci surpriza mea, în zori, când m-a trezitun glas firav şi ciudat. Zicea:- Te rog... desenează-mi o oaie!- Poftim?- Desenează-mi o oaie...Am sărit în picioare de parcă aş fi fost lovit de trăsnet. M-am frecatla ochi. M-am uitat cu atenţie. Şi am văzut un prichindel cu totulextraordinar care mă privea cu gravitate. (...)M-am uitat aşadar la acea apariţie făcând ochii mari de uimire. Nuuitaţi că mă găseam la o mie de mile de orice ţinut locuit. Or, omuleţulmeu nu mi se părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mortde foame, nici mort de sete, nici mort de frică. Nu avea delocînfăţişarea unui copil pierdut în mijlocul deşertului, la o mie de milede orice ţinut locuit. Când am izbutit în cele din urmă să vorbesc, i-amspus:- Dar... ce faci aici?Iar atunci el îmi repeta, foarte blând, ca pe un lucru foarte serios:- Te rog... desenează-mi o oaie... (...)Şi aşa am făcut cunoştinţă cu micul prinţ."

Sursa: libris.ro