Rene Chenesseau. Jurnalul unui preot exorcist

Însăşi Sfânta Împărtăşanie a devenit, acum, un câmp de luptă, iar acest lucru îmi provoacă o mare durere. Lupta începe încă de la primele cuvinte ale rugăciunii: Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Spirit să fie cu voi toţi! Diavolul este prezent atunci când sunt rostite aceste cuvinte şi îmi spune: „Nu, nu şi cu tine. Niciun har pentru tine, nicio iubire pentru tine, nicio împărtăşire pentru tine. Nimic nu este pentru tine. Şi totul este fals, fiindcă Dumnezeu nu există... pentru tine nu există îndurare, pentru tine nu există iertare, pentru tine nu există milă, nici pace, nimic... niciun har din partea lui Dumnezeu... Eu sunt singurul care există dintre cele nevăzute şi sunt aici cu tine, pentru a te poseda pentru totdeauna".

Aceste vorbe continuă pe durata întregii Sfintei Liturghii. Dar cu cât diavolul mă chinuieşte mai mult, cu atât şi rugăciunea mea în unire cu rugăciunea euharistică este mai arzătoare, cu atât vreau să cred mai mult în Biserică, cu atât mai mult doresc să mă unesc cu Cristos în Liturghie, să mă unesc cu Tainele sale, prin lucrarea preoţilor. Îmi doresc ca fiecare gest al preotului, fiecare cuvânt al său, să lucreze ceea ce exprimă şi să devină o realitate vie. Ce contează că nu există nimic pentru mine?! Oricum nu mai cer nimic pentru mine.

Nu mai doresc nimic pentru mine în afară de fidelitate, adica un „nu" răspicat păcatului. Însă dorinţele mele pentru ceilalţi sunt nenumărate, deoarece, pentru alţii, doresc totul şi cer totul! Mai bine spus, le doresc celorlalţi să-l cunoască pe Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este totul. În numele tuturor celorlalţi oameni îl invoc pe Dumnezeu: „Vino, Dumnezeul meu, vino. Te iubesc, Dumnezeul meu! Vreau să te iubesc, Dumnezeul meu. Te iubesc în numele tuturor oamenilor, Dumnezeul meu. Vreau, vreau să te iubesc!" Diavolul îmi raspunde atunci: „Mincinoaso, mincinoaso, mincinoaso!"

www.pravaliacucarti.ro