Cum traim, fara sa stim – pietist sau ideologic – in afara Ortodoxiei, in numele “UNITATII” DE JOS SI A “IUBIRII” CELEI VECHI (I)
Cum traim, fara sa stim – pietist sau ideologic – in afara Ortodoxiei, in numele “UNITATII” DE JOS SI AIn ritualul actual al Liturghiei, vozglasul "Sa ne iubim unul pe altul!" ocupa un timp atat de scurt, incat noi nu avem posibilitatea sa-l patrundem, sa-l auzim nu numai cu auzul extern - dar si cu cel interior. Pentru noi acum, este doar unul dintre vozglasurile care premerg Simbolului Credintei. La inceput nu a fost asa. Cunoastem din manuscrisele liturgice ale Bisericii primare ca, dupa acest vozglas, se savarsea intr-adevar sarutarea pacii la care participa intreaga Biserica, intreaga adunare."Cand vine vremea de a da si primi reciproc pacea, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, noi ne sarutam unul cu altul. Clericii imbratiseaza pe episcopi, mireni - barbati pe barbati si femei pe femei..."
Pana acum acest ritual s-a pastrat in practica liturgica a nestorienilor, a coptilor, a armenilor [monofiziti cu totii, din pacate, nota noastra]; care nu s-au supus influentelor bizantine de mai tarziu. Ele reflecta mai mult forma primara a sfintei lucrari euharistice. Si nu numai a lucrarii euharistice, caci sarutarea pacii alcatuia o parte de seama si de neinlaturat a slujirii divine. Dupa botez, episcopul saruta pe cel miruit cu cuvintele: "Domnul sa fie cu tine". La hirotonia noului episcop, intreaga adunare - clerici si mireni - saluta pe episcop cu "sarutarea sfanta", dupa ce el prezida prima aducere euharistica.
Citeste continuarea materielului pe razbointrucuvant.ro.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp