Duminica iertării. Predici de mare adâncime ale Părintelui Sofronie

CUM SĂ TRECEM MARELE POST

- Cuvântarea a zecea -

Cum să trecem postul, în viziunea ţelului final. Pentru biruinţa lui Hristos pe Golgotha. Despre textele slujbelor Postului Mare. Predania vie a Bi­sericii. Pentru felurita putere de a îndura a fie­căruia. Bucuria nu ţine multă vreme. Pentru anumite amănunte ale Postului. Pentru Duminica Iertării: cum se prea biruiesc ispitele. Lemnul cunoaşterii şi dezbinarea între oameni. A se micşora este lucru mare înaintea lui Dumnezeu - cum se atrage harul. Aşteptări apocaliptice. Unirea în Fiinţă, ca îndumnezeire. Despre rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.

Ieri şi azi m'a durut inima, şi doare în mod curios... Şi m'am rugat lui Dumnezeu: „Nu acum. Dă-mi să săvârşesc lucrul vieţii mele". Şi iată, spre a-mi săvârşi lucrul vieţii, încep prin a vorbi cu voi despre cum să trecem Marele Post.

V'am vorbit deja despre metoda mea, pe care vă sfătuiesc să v'o însuşiţi. Metoda mea este precum urmează: A ne vedea ţelul de pe urmă si a merge către el, începând cu abc-ul. In ce priveşte Postul, trebuie avut acelaşi principiu, dar pe o scară redusă. Trebuie înţeles că cele cincizeci de zile ale Postului ne sunt puse la dispoziţie ca pregătire spre a primi învierea cea din morţi. Iar viziunea noastră ne-o întocmim astfel: Acum începe nevoinţa, însuflarea noastră creşte la gandul că sute de milioane de creştini vor ţine acest Post. Calea către înviere, pentru însuşi Dumnezeul întrupat trecea prin suferinţă. Taina suferinţei o intelegem de abia mai târziu. La început o primim ca pe o condiţie a creşterii noastre în Dumnezeu, ca o condiţie a dezvoltării noastre, spre a-L putea primi pe Cuvântul lui Dumnezeu şi spre a ne însuşi căile Sale în viaţa practică.

Astfel ne vom alcătui nouă înşine acest tablou pentru Marele Post, şi vom vedea cum un Om pe pământ a hotărât în Sine să urce pe Golgotha şi să rupă cătuşele de fier ale blestemului pentru păcatul lui Adam, să rabde absolut tot ceea ce nimeni pe întreg Pământul nu a înţeles, nimeni nu a putut cu adevărat pătrunde. Iar când a săvârşit „lucrul" Lui, a zis: „îndrăzniţi, Eu am biruit lumea"

„Printr'un om păcatul a intrat în lume" - spune apostolul Pavel „şi printr'un Om vine mântuirea". Dacă înaintea noastră vom avea un astfel de ţel, atunci vom întâmpina Postul Mare ca pe un sfânt răstimp în viaţa întregului an. Şi atunci când cu bucurie vom purta nevoinţa trupească a înfrânării de la mâncare, ea nu ne va dăuna, ci ne va ajuta în toate planurile: şi în cel duhovnicesc, şi în cel trupesc.

E drept, mie acum, la bătrâneţe, pot spune că mi s'a luat această îndulcire a Postului Mare. La Sfântul Munte, când trăiam într'o mănăstire unde trecerea postului era cea mai săracă şi mai anevoioasă, eu suportam Postul cel Mare cu bucurie şi uşor. Acum nu o mai pot face. Sânt lipsit de această binecuvântare şi fericire.

In arhitectura genială a ciclului anual al dum­nezeieştilor slujbe, Postul ocupă un loc deosebit. Sluj­bele Marelui Post, unde într'o mare măsură se între­buinţează texte din Vechiul Testament se arată a fi o învăţătură exprimată adesea într'o înălţime de necrezut a darului poetic.

Drept pildă voiu aduce irmoasele canonului care se va cânta:

Ajutor şi acoperitor s'au făcut mie întru mântuire: Acesta este Dumnezeul meu, şi voiu proslăvi pre El, Dumnezeul părintelui meu, şi Voiu înălţa pre El, căci cu slavă s'au proslăvit.

 http://www.razbointrucuvant.ro/2012/02/26/duminica-iertarii-predici-de-mare-adancime-ale-parintelui-sofronie-ii-cum-sa-trecem-postul-mare-in-mijlocul-tensiunilor-apocaliptice-ale-vremii-noastre/