Eutanasia promovată prin industria cinematografică

„Amour" („Iubire") este un film de limbă franceză apărut în 2012, scris şi regizat de Michael Haneke, care a câştigat Palme d'Or (cel mai important premiu) la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul rulează acum în Marea Britanie.

Povestea se centrează pe un cuplu de vârstnici, Anne şi Georges, doi profesori de muzică pensionaţi, care au o fată care trăieşte în străinătate. Anne suferă un accident vascular, din care îşi revine. Apoi află că are o arteră carotidă blocată, dar operaţia nu reuşeşte, iar ea ajunge parţial paralizată şi ţintuită într-un scaun cu rotile. Îl pune pe Georges să-i promită că nu o va interna în spital sau într-un azil, dar suferă un nou atac de apoplexie şi starea i se înrăutăţeşte. Georges continuă să aibă grijă de ea în ciuda greutăţilor pe care le întâmpină. Fata lor, Eva (Isabelle Huppert), vrea să-şi interneze mama, dar Georges refuză pe motivul că ar încălca promisiunea pe care i-a făcut-o lui Anne.

 Într-o zi, îl găsim pe Georges stând la căpătâiul lui Anne care tocmai trecuse printr-o criză cu ţipete cauzate aparent de durere. El îi spune o poveste şi în momentul în care ajunge la sfârşit, ia o pernă de pe pat şi o sufocă pe Anne cu ea. Firul narativ portretizează într-un mod convingător legătura profundă care există între personaje şi provoacă, de la sine înţeles, o uriaşă simpatie pentru ele.

 Acest lucru îl conduce în mod natural pe spectator să privească gestul lui Georges de a pune capăt vieţii soţiei lui ca pe un act de iubire şi compasiune, iar nu de disperare. Personal am fost şocat de asemănarea uriaşă între acest film şi un altul făcut în Europa acum 70 de ani.

 „Ich klage an" („Eu vă acuz") este un film din 1941, regizat de Wolfgang Liebeneiner, care prezintă povestea unei femei cu scleroză multiplă care îi cere soţului ei, doctor, să o scape de suferinţă, definitiv. El acceptă să-i facă o injecţie letală cu morfină, în timp ce unul dintre prietenii lui (şi acesta doctor) cântă o melodie liniştitoare la pian. Soţul este pus sub acuzare, iar la proces sunt aduse argumente în favoarea faptului că în anumite cazuri prelungirea vieţii este contrară naturii şi că moartea este atât un drept cât şi o datorie. Totul culminează cu declaraţia soţului care-i acuză pe cei care-l judecă de cruzime pentru că vor să preîntâmpine o astfel de moarte.

Sursa AICI