Învierea fiului văduvei din Nain. Predica Sfântului Ierarh Luca al Crimeei

Aţi auzit astăzi, în citirea Evangheliei, cum Domnul Iisus Hristos l-a înviat în mod minunat pe fiul văduvei din oraşul Nain. Ştiţi cî Domnul i-a înviat şi pe fiica lui Iair, şi pe Lazăr cel aflat în mormânt de patru zile. Oamenii necredincioşi râd pe seama credinţei noastre în învierea morţilor, considerând-o basm, legendă. Dar straniu, cu toate acestea ei cred cu naivitate că morţii pot fi înviaţi prin metode ştiinţifìce. În oraşul Taskent, odată, s-a crezut într-adevăr că poate fi înviat un copil mort deja de doi ani, al cărui trup fusese îmbibat cu acid azotic... Noi, creştinii, nu credem în asemenea „minuni" ştiinţifìce, dar credem că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Pilda spune că într-un orăşel mic, Nain, era dus spre înmormântare singurului fìu al unei văduve nefericite. Domnului Iisus Hristos i S-a făcut milă de ea, i-a oprit pe cei care purtau sicriul şi a spus: Tinere, ţie-ţi spun scoăla-te! Şi s-a sculat mortul şi s-a ridicat, privind cu uimire împrejur. Cu frica şi cu evlavie citim despre învierea fiicei lui Iair, ascultăm cu frică şi cu cutremur cum a fost înviat Lazăr, citim în Faptele Apostolilor că Sfântul Petru a înviat-o pe creştina Taviţa. El i-a scos pe toţi din cameră, s-a rugat şi a spus: Taviţă, scoăla-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, a şezut. El, dându-i mâna, a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie (Fapte 9, 36-41). Noi credem din toata inima în faptul că, cu ajutorul numelui Domnului Iisus Hristos, putem face totul, că toate sunt în puterea Lui, totul este posibil, totul e realizabil. Aşadar nimeni dintre noi să nu se îndoiască despre veridicitatea acestor învieri minunate! Dar să ne gândim: de ce Domnul Iisus Hristos învia morţii? Ce L-a determinat la aşa ceva? Dragostea şi compătimirea pentru omul cel căzut, condamnat la moarte, îl îndeamnă spre aceasta. Citim în Evanghelie că, înaintea învierii lui Lazar, Hristos era emoţionat şi I-au curs lacrimi din ochii sfinţi... nu putea să privească cum se sfâşiau de durere Marta şi Maria, surorile lui Lazăr. Mila şi dragostea îl calăuzeau atunci. Dar oare numai mila? Doar dragostea? A fost şi o alta cauză: trebuia să arate neamului omenesc că El, Domnul Iisus Hristos, este stăpân şi peste moarte. Era necesar ca oamenii, văzându-L pe cruce răstignit, să nu se tulbure. Trebuia să arate ca El putea să nu moară, dar de bunăvoie S-a dat pe Sine la moarte, pentru a ne mântui pe noi toţi din moartea cea veşnică. A fost şi o a treia cauză. Învierea lui Lazăr trebuia să însemne pentru noi chipul învierii noastre duhovniceşti, al mântuirii din moartea păcatelor spre viaţa veşnică. Sfântul Apostol Pavel mărturiseşte că învierea noastră din moartea păcate­lor la viaţa veşnică a fost principalul scop al Domnului Iisus Hristos. Pentru aceasta a venit El pe pământ, pentru aceasta S-a adus pe Sine jertfă. Pătrundeţi sensul cuvintelor Apostolului Pavel despre Hristos: Căci întru El locuieşte trupeşte toata deplinatătea Dumnezeirii, şi deplini sunteţi voi întru El Cel ce este Cap a toată Domnia şi Stăpânia. Întru El aţi fost tăiaţi împrejur cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbracărea de trupul cărnii întru tăierea împrejur a lui Hristos (Coloseni 2, 9-11).

Mai multe pe