Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Mircea Vulcănescu, sfântul martir „Nu cred în politică. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, ci omenia“
Mircea Vulcănescu, sfântul martir: „Nu cred în politică. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau
997
Marime text
„Nu Hristos spus [doar] cu buzele sau [doar] scris cu H mare. Nu ‘afirmare' ca suntem ‘Ortodocsi', tot cu O mare. A fi ortodox sau crestin este o sarcina, un prilej de lărgire sufletească".
"...Ştiu că sunteţi toţi ocupaţi (am fost, sunt încă student). Ştiu nenumăratele nevoi practice, nenumăratele siluiri pe care le suferă din partea vieţii cerinţele de viaţă ideală. Dar, repet! Fără preocupare de cele spirituale, adică fără un timp de reflecţie, de meditaţie, de gânduri dacă vreţi - hai să-i zicem mai precis - de rugăciune, nu este progres spiritual, mai mult, nu este omenie.
Putem avea în faţă un "specialist" de merit, un strălucit teoretician sau un om practic, dar nu am avea om de omenie. Şi cum "idealul creştin", în forma lui concret-vie, este "omul de omenie" - vezi că la ţară "păgânul" este sinonim cu "neom" - conchideţi singuri. (...)
Primesc chiar astăzi de la Sergiu [Condrea - n.n.] un "caiet de plangeri" al ASCR-ului din 1925[1], [de] după plecarea noastră. (...) La caietul de plângeri ar fi multe, multe de spus. Nu îndrăznesc însă pentru că mi-e ruşine întâi de mine însumi. Un singur lucru poate că pot spune, pentru că l-aş cere şi unei asociaţii de păgâni. Mai multă bunăvoinţă nu strică. Oricât ar fi cineva de iritat, ar trebui să nu scrie cuvinte ca "lichea", "aventurier". Să le gândeşti e păcat. Să le vorbeşti e şi mai rău. Dar să le scrii! Doamne, fereşte!
"Cel ce va zice fratelui său "Prostule" e vinovat de moarte şi de focul gheenei", zice Evanghelia!
Şi oricum am "interpreta-o", cum mai putem spune că "Hristos e cu Noi" când întrebuinţăm asemenea cuvinte? Şi apoi, această "bună-cuviinţă" şi "respect mutual" nu sunt numai de tradiţie ci şi de "drept scris" în ASCR. (...) Nu uitaţi că păcatul ce ameninţă mai mult ca orice ASCR-ul este "făţărnicia".
Din acest punct de vedere caietul este o oglindă minunată de "sinceritate", dacă vreţi, dar însuşi faptul că într-o societate creştinească, din adâncul sufletului omenesc nu izvorăsc decât aşa de amare lucruri, ar trebui să atragă atenţia cât de primejdioasă este "natura omenească" în spontaneitatea ei şi cât greşim faţă de Hristos când ne zicem creştini şi pierdem din vedere sentimentul acesta al păcatelor noastre proprii şi când Îl solidarizăm cu greşelile noastre omeneşti.
Umilinţa [pe] deoparte (nu disperarea!), sentimentul puterii lui Hristos (nu încredere în puterea noastră personală) sunt cele două elemente care compun o inimă creştină.
Nu Hristos spus [doar] cu buzele sau [doar] scris cu H mare. Nu "afirmare" că suntem "Ortodocşi", tot cu O mare. A fi ortodox sau creştin este o sarcină, un prilej de lărgire sufletească. Feriţi-vă şi aici de "aluatul fariseilor". V-o spun pentru că din cele ce aflu despre ţară de la voi şi de la alţii, văd că unii "păgâni" practică un fel de "creştinism la modă".
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
