Părintele Daniil de la Rărău. Pomenirea unui sfânt al închisorilor, stareţ isihast, cărturar şi imnograf neîntrecut

Pentru mai bună cunoaştere a celui care a fost unul dintre martirii închisorilor comuniste, a unuia dintre cei mai sporiţi călugări şi stareţi isihasti (fondator al Mişcării duhovniceşti Rugul aprins de la Mănăstirea Antim, apoi duhovnic şi stareţ la Schitul Rărău) şi a unuia dintre marii cărturari interbelici ai neamului nostru, va invitam să citiţi: Învăţtură şi activitatea duhovnicească a părintelui Daniil (Sandu Tudor).

Părintele Daniil Tudor spunea: "Dumnezeu este o nebunie aprinsă. Dumnezeu este o slăbiciune, cea mai mare slăbiciune. Noroade întregi sunt mânate să se nelegiuiască, aproape deplin ateizate şi socotesc Numele Lui o minciună, un blestem, o înşelare, prin care mulţimile au fost robite şi sărăcite de domnii pământului. (...) Pavel din Tars, în scrisoarea lui cea dintâi pe care a trimis-o Bisericii din Corint, spune:

"Iudeii minune cer, elinii caută înţelepciune, noi însă propovăduim pe Hristosul cel răstignit. Scandal pentru iudei, nebunie pentru păgâni, dar pentru cei aleşi, fie ca sunt iudei sau elini, El, Hristos este, adică puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu fiindcă mai înţeleapta decât oamenii este nebunia lui Dumnezeu, iar slăbiciunea lui Dumnezeu mai puternică decât oamenii" (1 Cor. 22-23). Neabătutul Apostol al neamurilor cunoaşte şi mărturiseşte un scandal, o nebunie, o slăbiciune a Sfintei Taine în această lume, care şi astăzi e ascuţită şi vie. Această slăbiciune a lui Dumnezeu e reală. Şi aşa şi este. Cuvântul de propovăduire a lui Dumnezeu trebuie crezut, şi nu ca un joc de înţelesuri, ci de-a dreptul, aşa cum este spus. Şi nici nu poate fi într-altfel. Pentru că, judecând limpede după judecata noastră, omenească, dacă numele Lui este, într-adevăr, cum spune Sfânta Carte, "Eu sunt cel ce sunt", dacă, fără umbră, Dumnezeu e unicul izvor şi trăinicie a vieţii, dacă, cu alte cuvinte, Domnul Dumnezeu cel viu există, atunci El este o grozavă taină a slăbiciunilor, o slăbiciune a tuturor slăbiciunilor. Niciodată ca în vremurile noastre, slăbiciunea lui Dumnezeu nu a părut mai mare, mai deznădujduitoare, mai vădită, poate e tot aşa cum a fost şi în ziua de pomină a răstignirii Lui.

Judecata asta s-ar putea să fie, însa, un adevăr al tuturor vremurilor. Vor repeta oamenii până la sfârşitul veacurilor blestemul de pe Golgota? Ceea ce pare, însă, cu totul nou pentru cei de azi e ca şi ei vorbesc mai răspicat ca oricând despre aceasta neputinţă totală a lui Dumnezeu. Mai mult. Ei ştiu c-au ucis pe Dumnezeu.

 http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/17/parintele-daniil-de-la-rarau-sandu-tudor-pomenirea-unui-sfant-al-inchisorilor-staret-isihast-carturar-si-imnograf-neintrecut-17-noiembrie-omul-zilelor-noastre-e-un-mare-bolnav-boala-omului/