Părintele Ioan Buliga despre păcatul timpului pierdut, păcatul curiozităţii şi trândăviei

Daca am avea în faţa ochilor o clepsidră de nisip care curge mereu până să se termine, şi ne-am gândi că acesta este timpul vieţii noastre pe pământ, atunci s-ar putea să folosim mai bine timpul dintr-o zi, văzând cât de puţin mai avem din viaţa noastră. Spun asta, deoarece unii dintre noi trăim de parcă nu am mai muri niciodată, şi chiar sunt şi oameni bătrâni care se agaţă cu disperare de viaţa aceasta, de parca aici ar fi raiul promis. În viaţa de zi cu zi, timpul parcă este tot mai scurt, şi dacă nu luam seama bine, s-ar putea să treacă ziua fără să facem nimic.

Făcând parte dintr-o generaţie tot mai slăbănogită şi epuizată fizic, învăţată cu confortul şi minciuna, încercăm să tăiem prin jungla noilor descoperiri şi concepţii, şi ne tocim creierii să înteţegem ce este bine şi ce este rău. Cel mai important mijloc de „educaţie" al generaţiei actuale este televizorul. Acolo avem profesori diverşi: femei care ne învaţă anatomia corpului, politicieni care au făcut ca cei de la circ şi de la divertisment să dea faliment, şi oameni certaţi cu legea, care ajung actori fără să mai fi avut nevoie de nicio pregătire. În fata acestora, oamenii învaţă despre actualitatea cotidiana şi în fata acestora, oamenii îşi petrec sau mai bine zis îşi pierd timpul.

Cu timpul apare si dependenta, si nu prea mai sunt sanse de schimbare. Subtil si pe nesimtite, lumea este introdusa in sfera violentei si a sexualitatii. Parintii isi pun mainile in cap [din cauza] comportamentului copiilor lor, insa totul este in zadar, caci asa trebuie sa fie oamenii viitorului; dupa educatia primita si raspunsul este unul pe masura, si nimeni nu va putea sa aiba o mai mare influenta in educatia copiilor decat, televizorul.

Oamenii cauta senzationalul, iar mandria merge de mana cu prostia: ai vazut, cel mai mare, cel mai tare, cel mai nu stiu cum si ce s-a mai intamplat? „Lenesul zice: Pe drum trece un leu, un leu pe ulite" (cf. Pilde 26,13), si cu totii navalim sa vedem. La televizor insa, tot timpul trec lei pe drum, ba si elefanti si tot ce vrei, numai sa schimbi canalele. Ceva de genul: „Ai auzit, vecino?" si deja trecem la alt mod de a pierde timpul: cel al indelungii vorbiri. „Cel ce inmulteste cuvintele se face urat tuturor" (cf. Intelepciunea lui Isus Sirah). Oamenii vorbareti insa, isi cauta unul asemenea lor, si iarasi si iarasi vorbesc, ca de, daca nu au posibilitatea sa fie ascultati de mai multi, este bine ca macar un om sa-i asculte. Dar si atunci este vorba de ascultare reciproca, adica fiecare vrea sa spuna ce are de spus, desi celalalt nu a facut decat sa astepte sa-i vina randul.

http://www.razbointrucuvant.ro/2012/07/26/parintele-ioan-buliga-despre-pacatul-timpului-pierdut-pacatul-curiozitatii-si-trandaviei-flecare/