Părintele Serafim Rose denunţă viclenia cea mai mare care ameninţă Biserica de azi

"Evanghelia exterioară a idealismului social este simptomul pierderii credinţei. Acum avem nevoie nu de gesturi exterioare, ci de o adâncă pătrundere lăuntrică; nu de mai puţin post, ci de mai mult; nu de mai multă acţiune, ci de ru­găciune şi nevoinţă... Dacă, în viaţa lor de toate zilele, creştinii ar fi cu adevărat aprinşi de dragostea lui Dumnezeu şi de râvnă pentru împărăţia Sa care nu este din lumea aceasta, atunci toate cele de trebuinţă se vor adăuga de la sine" (Eugene/Serafim Rose)

Din: Ierom. Damaschin, "Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose", Editura Sophia, 2005:

Thomas Merton, hiliasmul şi „noul creştinism"

Şi să nu vă asemănaţi chipului veacului acestuia, ci vă schimbaţi la faţă întru înnoirea mintii voastre. (Rom. 12, 2)

Pe când Eugene [viitorul parinte Serafim Rose, n. n.] lucra la cartea sa împărăţia omului şi împărăţia lui Dumnezeu, Gleb [viitorul parinte Gherman Pomosenski, n. n.] a trimis redactarea preliminară a capitolului despre ni­hilism Arhimandritului Constantin Zaiţev, pe atunci editorul publicaţiilor în limba rusă şi engleză ale Mănăstirii Sfintei Treimi din Jordanville. El însuşi un filosof profund, care cugeta şi scria despre apostazie cam pe aceleaşi direcţii, Pr. Constantin a fost foarte impresionat de lucrarea lui Eugene. Mai târziu, pe temeiul acestui capitol, el îl numea pe Eugene într-o publicaţie rusească, „un adevărat scriitor bisericesc".

In 1963, Eugene a început să scrie un eseu despre „Marele Inchizitor" al lui Dostoievski şi despre „noul creştinism" al Romei, folosind materialul pe care-l scrisese pentru capitolul despre „noul creştinism" din cartea sa. Odată încheiat, se gândea să trimită eseul Părintelui Constantin, în nădejdea că se va publica. A scris şi rescris câteva sute de pagini dar, asemeni acelui magnus opus al său, eseul nu a fost niciodată încheiat şi finisat, datorită schimbărilor ce aveau să aibă loc în viaţa lui.

La începutul eseului Eugene sublinia principiile împărăţiei lui Antihrist aşa cum sunt descrise în scrierile patristice şi în lucrările autorilor orto­docşi Soloviov şi Dostoievski. „Religia Marelui Inchizitor al lui Dostoievski", scria el, „este religia pâinii pământeşti.

Citste AICI