Părintele Sofian – nouă ani de la adormirea blândului duhovnic

Nu fără un simţământ de îngrijorare îmi rostesc cuvântul din seara aceasta. Cu toţii cred că ne dăm seama de puterea cu care ne angajează propriile cuvinte - rostite sau scrise -, precum si de răspunderea ce o avem fată de ele. E atât de adevărat lucrul acesta, încât Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, făcut trup, a ţinut să-l arate cu desăvârşită limpezime, atunci când a zis: "Vă spun că pentru orice cuvânt desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în Ziua Judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, si din cuvintele tale vei fi osândit" (Matei 12, 36-37). Gândindu-ne numai la aceste spuse ale Mântuitorului, înţelegem cât de mult se expune unei îndoite judecăţi - din partea lui Dumnezeu si a ascultătorilor săi - cel care îndrăzneşte să vorbească despre ceea ce ştie foarte bine că stă deasupra oricăror cuvinte, adică despre Dreapta Judecată a Domnului nostru Iisus Hristos. În fata Acestuia ne vom găsi la un moment dat fiecare dintre noi pentru a ne câştigă dreptul la veşnicie, în funcţie şi de felul cum am ştiut să ne chivernisim propriile cuvinte în cursul vieţii pământeşti.

Să realizăm, aşadar, cu câtă atenţie va fi judecat un cuvânt pe care l-am spus despre Judecata Universală. Cu ce grijă trebuie să ne apropiem de înţelesurile acestei înfricoşate clipe de taină, ce va pecetlui pentru totdeauna viata noastră şi aşa destul de tainică! Unei evidente nevrednicii personale vine să i se adauge în acest caz si o anumită dificultate în sine a subiectului anunţat.

A vorbi despre "Călugărul în fata Dreptei Judecăţi'‘ înseamnă mai puţin a rezolva o problemă, cât mai ales a o formula just. Căci descoperirea deplină a adevăratei aşezări sufleteşti pe care a avut-o monahul fată de realitatea Judecăţii Viitoare nu se va săvârşi - obşteşte - decât numai la sfârşitul acestui veac. Până atunci simţirea prezentei aievea, vii, a Zilei Judecăţii este păstrată doar câtorva aleşi, numai acelor uriaşi ai Duhului, care - chiar în măsurile acestui veac fiind - se învrednicesc totuşi să vadă Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere în taina inimii lor, celei mai dinlăuntru, după însăşi făgăduinţa Domnului.

Mai multe pe: 

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/09/14/parintele-sofian-9-ani-de-la-adormirea-blandului-duhovnic-14-septembrie/