Parintele Sofronie Saharov RUGACIUNEA DIN GHETSIMANI. Ce importanta capitala si nestiuta are si ce legatura este cu mine si viata mea duhovniceasca?

Rugaciunea cea din Ghetsimani a lui Hristos este, fara indoiala, cea mai inalta dintre toate rugaciunile, dupa vrednicia sa launtrica si dupa puterea sa rascumparatoare a lumii. In acelasi timp este una dintre cele mai nepretuite descoperiri despre Dumnezeu si despre Om. Adusa lui Dumnezeu-Tatal in Duhul Dumnezeiestii iubiri, ea, ca Lumina ce niciodata nu se imputineaza, vecinic ramane lucratoare in fiintarea lumii. Ca fapt istoric, ea nu a durat mult; insa ca act duhovnicesc al dragostei lui Dumnezeu ea a inceput mai nainte de intemeierea lumii (cf. 1 Pt. 1:20) si nu inceteaza pana in ziua de azi. Prezenta puterii ei o simtim in ceasurile rugaciunii pentru lumea intreaga si cu precadere in vremea savarsirii Liturghiei. Sfintenia ei si maretia ei atrag inima celor ce au pazit in sine chipul Dumnezeului celui Viu.

In aceasta rugaciune Domnul a cuprins tot ce s-a petrecut din clipa ivirii in viata a Intaiului Adam si pana la ultimul om ce va din femeie sa se nasca. Astfel suntem invatati a gandi in Biserica noastra (cf. Io. 1:29; 1 Io. 2:2). Lipsiti fiind de experienta fiintiala a unei asemenea iubiri, suntem neputinciosi a patrunde energia sa nebiruita ce sfinteste de-a lungul veacurilor pe tot omul care inseteaza a primi acest dar. "Cerul si Pamantul vor trece", insa lucrul savarsit de Hristos (cf. Io. 17:4) "nu va trece" (cf. Mt. 24:35). Aceasta rugaciune va intra ca si cuprins esential al netacutei slavoslovii din ceruri. Ea nu inceteaza a incanta duhul nostru, a naste in noi dorirea de a raspunde cu aceeasi deplina dragoste "pana in sfarsit", si in acest veac, si in cel ce ca sa vie.

Citeste mai mult http://www.razbointrucuvant.ro/.