Profeţiile cuviosului Paisie Aghioritul despre Turcia, Grecia, Cipru şi cum începe războiul mondial?

Prima mea informaţie despre Stareţul Paisie mi-a venit intr-o duminică, la Biserica Sfânta Ecaterina a Metocului Sfintei Mănăstiri Sinai din Atena, După terminarea Sfintei Liturghii, mă aştepta afară Emanuil Emanuilidis, judecător la Curtea Supremă şi preşedinte pe atunci al Asociaţiei de judecători şi procurori „Prietenii Sfântului Munte", care m-a îmbrăţişat şi mi-au transmis binecuvântarea Stareţului Paisie şi îndemnul lui de a nu mă teme de nimic şi de nimeni, deoarece lupta mea pentru Macedonia este binecuvântata. Apoi mi-a spus că în recenta întâlnire cu Stareţul, când i-a mărturisit ca membrii Asociaţiei adună bani şi cumpără Vechiul şl Noul Testament şi le împart de binecuvântare, Părintele Paisie i-a spus:

„Lucrarea pe care o faceţi este plăcută lui Dumnezeu, dar totodată să cumpăraţi şi să daţi în dar şi cartea lui Martis pentru a fi salvată Macedonia, fiindcă altfel se va pricinui o rană adâncă în trupul Ortodoxiei."

Poziţia aceasta faţă de rolul cărţii mele cu titlul „Falsificarea Istoriei Macedoniei", manifestată de un monah pe care nu-l cunoscusem până atunci, dar al cărui nume inspira respectul tuturor, m-a mişcat sufleteşte şi de atunci o consider ca cel mai mare sprijin moral în lupta mea pentru Macedonia. Într-o altă întâlnire a mea cu domnul Emanuilidis acesta mi-a transmis dorinţa Stareţului de a-l vizita în Sfântul Munte.

"Spune-i prietenului tău (adică mie), a spus Stareţul d-lui Emanuilidis, că vreau să-l văd".

Cu toate că am făcut două calatorii în Tesalonic nu am reuşit să merg in Sfântul Munte. În octombrie 1992, soţia mea a insistat să nu mai amân vizita şi astfel, spre sfârşitul lui octombrie, am ajuns la Uranopolis. De acolo, cu vaporul, am ajuns la Dafni, unde mă aştepta guvenatorul Sfântului Munte. Apoi, de la Careia am coborât spre Coliba Stareţului, unde pentru prima dată m-am învrednicit să văd chipul său ascetic, care răspândea pace, bunătate şi dragoste. De atunci, de multe ori i-am mulţumit soţiei mele pentru insistenţa ei de a merge în Sfântul Munte in 1992, deoarece, dacă aş fi amânat vizita pentru anul următor, nu ştiu dacă as mai fi avut binecuvântarea sa-l întâlnesc pe Stareţ din pricina agravării sănătăţii sale.

M-a ţinut lângă el o oră şi patruzeci de minute şi desigur, discuţia noastră a fost despre Macedonia şi despre pretenţiile turcilor din Tracia.

Când m-am ridicat să plec, i-am spus:

- Părinte Paisie, pentru mine ziua de astăzi a fost foarte importantă. Iţi mulţumesc pentru binecuvântări şi pentru puterea ce mi-ai dat-o.

- Dacă pentru tine a fost o zi mare, vizita ta pentru mine a fost Pastile. Dar aşteaptă puţin ca să-ţi aduc o iconiţă.

Şi, îndreptandu-se spre chilia sa înainte de a deschide uşa, mi-a spus râzând:

- Asculta! În luna martie a fost Buna-Vestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. In luna martie a avut loc Revoluţia de la 1821. Prin urmare, nu este întâmplător că Martis se luptă pentru Macedonia. Ostenelile tale nu se vor pierde, ci se vor afla oameni cinstiţi, care vor valorifica lupta ta şi vor face dreptate.

După ce Stareţul a intrat in chilie şi a închis uşa guvernatorul, mi-a repetat în şoapta ceea ce îmi spusese pe drum, adică să-i cer un baston ca să-l folosesc la întoarcere spre Careia. Dar când s-a deschis uşa, am rămas amândoi uimiţi. Stareţul aducea, pe lângă icoana ce o făgăduise, şi bastonul său pe care mi l-a dăruit şi pe care, de atunci, îl am în casă ca pe o amintire de la el. Faptul acesta de a-mi cunoaşte gândul m-a cutremurat şi, de aceea, voi povesti două întâmplări referitoare la aceasta.

Domnul Emanuilidis mi-a spus că a vizitat cândva pe Stareţ împreuna cu un judecător de la curtea de apel. Acesta, fiind încă departe de Coliba Stareţului i-a spus domnului Emanuilidis:

- Domnule Preşedinte, este cu putinţă, oare, ca monahul Paisie să aibă aceste intuiţii si aptitudini?

De îndată ce am ajuns şi am deschis poarta. Stareţul l-a văzut şl s-a adresat judecătorului:

- Cele pe care le-ai spus preşedintelui pe drum sunt puţine. Eu sunt mult mai rău.

Atunci judecătorul s-a pierdut şi a îngenunchiat înaintea Stareţului.

A doua zi, când am plecat din Sfântul Munte, pe vapor, printre alţii, era şi un grup de tineri care vorbeau despre Părintele Paisie. Acolo am auzit următoarea discuţie:

„Un conferenţiar de la Universitatea din Tesalonic şi un avocat au mers la Coliba Părintelui Paisie. Înainte de a ajunge insă, avocatul spus conferenţiarului: «Eu am să-l încurc: pe Stareţ. Îi voi spune că sunt medic.>> De îndată ce Stareţul a deschis uşa Colibei sale s-a adresat imediat Judecătorului şi i-a spus: „Avocatule, minciunile tale să le spui la judecătorie. Eu nu primesc aici oameni care spun minciuni. Şi l-a alungat".

 Mai multe pe