Pustnicii Nevăzuţi ai Bucovinei Părintele Cleopa şi părintele Ioanichie Balan despre pustnicii României

Pustnicii nevăzuţi din munţii Bucovinei. Cei ce îşi prorocesc moartea

Pustnicul Zosima a murit în octombrie 2008, la vârsta de 129 de ani. Un om pe nume Ioan Baron l-a îngropat, în taină, într-un loc înalt; fratele Ioan, cum i se zice aici, unul dintre puţinii oameni care i-a cunoscut pe aceşti sihaştri cu aura de sfinţenie din munţii Rărău-Giumalau, care i-a văzut, care i-a auzit, care a fost îngăduit să urce până la ascunzişul lor din pădure.

Mărturiile sale sunt halucinante: de pilda, acest pustnic Zosima şi-a "hotărât" exact ziua in care va muri, cu un an înainte. Şi-a săpat singur groapa, aşteptându-l apoi pe ucenicul său în ziua prorocită, ca să îl culce în mormânt şi să aşeze ţărână peste dansul. A spus sa nu i se pună cruce deasupra, ca sa nu afle nimeni unde a fost îngropat. A dat canon cu limba de moarte să nu fie dezvaluit locul îngropăciunii, pentru ca ucenicii săi din munţi sau eventualii pelerini sa nu-l tulbure nici după trecerea dincolo.

"Un om cu viaţă îngerească" a fost socotit schimonahul Zosima.

La fel pustnicul Nectarie, mutat la viaţa veşnică în anul 2002, pe când avea 108 ani. L-a chemat tot pe fratele Ioan, cu multa vreme înainte, fix în ziua pe care şi-o sorocise pentru a muri. Era lucid, senin, înainte de a se aşeza în groapa proaspăt săpată cu mâinile. Şi-au mai fost! Mulţi alţi anahoreţi, cu duh puternic, din munţii aceştia, bucovineni, n-au vrut să rămână nimic pământesc după dânşii. Doar rugăciunile lor.

Pădurile Rărăului şi Giumalaului sunt pline de asemenea morminte neştiute, de oameni îndumnezeiţi - unii poate chiar sfinţi -, dar si de sihastri vii (mulţi dintre ei tineri), ce-şi duc acelaşi trai auster, în gropi, sub pământ, chiar şi-n acest straşnic an 2012.

Pustnici multi, si doar intr-un singur munte? Cine ar fi crezut?

Nimeni nu stie astazi groapa sihastrului Zosima. Nici macar cei cativa ucenici de-ai sai, care traiesc ascunsi prin codrii din jur. O groapa peste care poti sa calci nepasator, atunci cand umbli dupa fragi sau ciuperci, prin cine stie ce coclauri ascunse.

Un singur om stie locul acestor morminte. Unul singur cunoaste aproape toate locurile unde traiesc ascetii din Rarau-Giumalau: acest Ioan Baron, care, pentru viata sa cuminte si pioasa, fiindca a trait el insusi multi ani in singuratate, dupa toate regulile ascezei crestine, a primit binecuvantarea de la duhovnicii pustnicilor si chiar de la Biserica Ortodoxa Romana, de a-i vizita pe multi dintre schimnici, de a-i ajuta si a le duce uneori cateva merinde la bordeiele lor tainice.

Un singur om. Singura legatura de azi cu lumea pustnicilor din acesti munti ai Bucovinei de miazanoapte. Fratele Ioan Baron. Cel caruia toti calugarii manastirilor din jur ii zic "ingrijitorul sihastrilor".

Citeste AICI