Sfântul Spiridon. Minunile sfântului călător, cu papucii uzaţi, care se schimbă în fiecare an

"Sfântul Spiridon era de loc din insula Cipru. S-a născut către anul 268 d.Hr. într-un mic sat numit Askia, situat la opt kilometri nord de Trimitunda, aproape de Sa­la­mina, pe atunci capitala Ciprului. În tinereţe a fost păstor de oi şi a fost căsătorit, însă a rămas văduv de timpuriu. După ce s-a că­lugărit, lucrând neobsit pentru a culege mierea virtuşii şi cercetând legea lui Dum­nezeu, a de­venit iubitor de oameni şi nespus de milostiv. Cu adevărat era Spiridon icoană şi model de virtute.

Şi tocmai pentru marea sa virtute a fost hirotonit episcop al Trimitundei. După hirotonirea sa, minunile au urmat una după alta.

Dumnezeu îi pedepsise pe cei din insula Ciprului cu o secetă cumplită, care adusese cu sine o foamete la fel de cumplită. Toţi ştiau că nenorocirea nu putea fi alungată decât de un om sfânt, asemeni unui al doilea Ilie, care să deschidă cerurile prin rugăciunile sale şi să facă să se pogoare peste întregul ţinut milostivirea lui Dumnezeu şi ploaia cea binefăcătoare. Iar acest om sfânt era Sfântul Spiridon. Și Dumnezeu nu i-a trecut cu ve­derea rugăciunea. Imediat cerul s-a înnorat, iar ploaia a început să cadă din belşug. Ploaia a ţinut atât de mult, că nu s-a oprit până nu s-a rugat iarăşi Sfântul. Apoi s-a fă­cut din nou cald. Întregul pământ s-a veselit.

Iată încă o minune a Sfântului Spiridon.

Un sărac, un prieten al Sfântului, de me­serie agricultor, chinuit de foame, a venit la un bogat, cerându-i să-i împrumute o mă­sură de grâu, făgăduindu-i că i-o va înapoia îndată ce vor veni vremuri mai bune şi va trece foametea. Bogatul însă i-a spus că el nu se învoieşte să dea nici măcar un sâmbure din roadele lui, dacă nu i se plăteşte pentru ele. Deznădăjduit, agricultorul merse la Sfân­tul Spiridon, istorisindu-i ce se întâmplase. Sfântul l-a mângâiat cum a putut şi l-a trimis la casa lui. Şi chiar a doua zi dimineaţă îl vizită el însuşi pe sărac, cu o mână plină de aur, pe care i-l dădu omului, ca să meargă la bogat şi să-l dea amanet, primind pentru el banii necesari. Omul ajunse, plin de bucurie, la casa bogatului. Văzând aurul, acesta din urmă, care până atunci fusese crud şi lipsit de milă, deveni brusc blând şi iubitor. Luând aurul, îi dădu în schimb grâul de care agricultorul avea nevoie ca să-şi semene ogorul şi să-şi hrănească familia. După ce scăpă de sărăcie, omul îi înapoie Sfântului Spiridon aurul amanetat, cu multă recunoştinţă.

Când îl văzu pe agricultor mulţumit, Sfân­tul i-a spus: „Vino să dăm aurul înapoi Preamilos­tivului Dumnezeu, căci El ţi l-a îm­prumutat". Îl luă cu sine în grădina unde Sfân­tul cultiva câteva legume pentru puţina sa hrană şi, îndreptându-şi privirea spre cer, spuse cu voce puternică:

„Doamne Iisuse Hristoase, Care poţi face toate cele pe care le voieşti, Care ai prefăcut toiagul lui Moise în şarpe în faţa faraonului Egiptului, preschim­bă şi aurul acesta în ce era el mai înainte, ca toţi să afle de purtarea Ta de grijă şi ca să se împlinească cuvântul Scripturii, care zice că Domnul a făcut toate câte le-a voit..."

Şi pe când se ruga Sfântul astfel, se petrecu o înfricoşătoare minune. Aurul cel neînsufleţit se prefăcu în animal viu, în şarpe, care îndată începu să se târască printre pietre, de unde îl şi luase Sfântul pentru a-l preschimba în aur.

 http://www.razbointrucuvant.ro/2011/12/12/sfantul-spiridon-minunile-sfantului-calator-cu-papucii-uzati-care-se-schimba-in-fiecare-an-marturii-ale-cititorilor-tropar-acatist-vecernie/