Tânărul bogat. Predica Sfântului Luca al Crimeei despre cei bogaţi şi despre săracii care râvnesc la plăceri şi averi. Ce vrea de la noi Hristos?

"Aţi ascultat astăzi pericopa evanghelica despre tânărul bogat, care n-a dăruit să îşi împartă averea pentru a moşteni Împăraţia cerurilor. Atunci Domnul a spus că este mai greu pentru un bogat să intre în Împărăţia cerurilor decât o cămilă prin urechile acului. Parca nu mai este oportun să vorbim despre avere, fiindcă în ţara noastră nu mai sunt bogaţi, ci toţi sunt egali. Totuşi cred că, ascultând cuvântul meu, veţi vedea că întotdeauna şi în toate timpurile este momentul să vorbim despre bogăţie. Înainte să vă tâlcuiesc cuvintele lui Hristos adresate tânărului bogat, fiţi atenţi la ceea ce a scris Sfântul Apostol Iacov despre cei bogaţi:

"Ascultaţi acum voi bogaţilor: plângeţi şi vă tânguiţi de necazurile ce vor să vină asupra voastră. Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mâncat moliile. Aurul vostru şi argintul au ruginit, şi rugina lor va fi mărturie împotriva voastră, şi trupurile voastre ca focul le va manca: aţi strâns comori în vremea din urmă. Iată, plata pe care voi aţi oprit-o, lucrătorilor ce v-au secerat ţarinile strigă, şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului Savaot. V-aţi desfătat pe pământ şi v-aţi dezmierdat; v-aţi îmbuibat inimile în ziua înjunghierii. L-aţi osândit pe cel drept şi L-aţi omorât; El nu va tine piept". (Iacov 5, 1-6)

Vedeţi ce cuvinte cumplite a spus Sfântul Apostol Iacov despre cei bogaţi, cât de înfricoşător i-a zugrăvit? Şi ce poate fi mai cumplit decât cuvântul Domnului Iisus Hristos despre faptul că bogatului îi este greu să intre în împărăţia lui Dumnezeu? De ce este aşa? În acele timpuri, când Domnul a venit pe pământ, în sânul poporului israelit era dominantă părerea că bogăţia reprezintă binecuvântarea lui Dumnezeu: bogaţii erau cinstiţi, respectaţi, li se acorda o deosebită cinstire. Când Domnul a spus aceste cuvinte uimitoare despre bogăţia care împiedică intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu, ucenicii Lui cu mirare au întrebat:

"Atunci cine poate să se mântuiască?" Doar şi ei îi considerau pe bogaţi binecuvântaţi de Dumnezeu, prin urmare, dacă bogaţii nu se vor mântui, atunci cine? Domnul le-a spus: "Aceasta e cu neputinţă la oameni, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă". Să pătrundem sensul acestor cuvinte. Când tânărul şi-a exprimat dorinţa de a-L urma pe Domnul, acesta l-a întrebat:

"Dar ştii poruncile?"

"Da - a spus el -, desigur, ştiu toate poruncile, toate acestea le-am păzit din copilărie!". Însă Domnul i-a arătat lui şi tuturor că nu este de ajuns doar să îndeplineşti poruncile Vechiului Testament, acele zece porunci pe care şi voi le cunoaşteţi. De ce nu este deajuns? Doar evreii gândeau că totul se reduce la aceasta, ca cel care le îndeplineşte va fi curat şi sfânt şi va intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Iar Hrisots le-a spus că lucrurile nu stau chiar aşa. Ce recomanda poruncile Vechiului Testament? Prima porunca recomandă să ne închinăm unui singur Dumnezeu şi doar pe El să-L cinstim; ea intrzice să cinstim oricare alţi dumnezei, cu excepţia Dumnezeului celui adevarăt. Cea de-a doua poruncă interzice să te închini idolilor. Dar cei care nu se închină idolilor şi zeilor sunt cumva sfinţi şi curaţi? Doar noi toţi Îl cinstim pe Unul Dumnezeu, nimeni dintre noi nu se închină la idoli! Prin Moise, Dumnezeu a poruncit să-i cinsteşti pe tatăl şi pe mama ta, să nu-i superi. Oare suntem noi sfinţi dacă îi cinstim pe părinţii noştri, nu-i supărăm şi nu-i alungăm din casă la bătrâneţe? Oare doar aceasta ne îndreptăţeşe în faţa lui Dumnezeu? Moise a poruncit să nu desfrânăm, să nu ucidem, să nu furăm, să nu dăm mărturie mincinoasă, să nu invidiem pe aproapele nostru şi să nu pofitm la soţia aproapelui nostru.

Citiţi mai multe pe: