Ţinerea de minte a răului – cancer duhovnicesc. Predica Părintelui Sofian despre mânie, răutate ascunsă şi iertare

"Fraţi creştini, Sfinţii Părinţi, şi noi urmând cuvântul lor, amintim mereu că postul nu însemnează numai abţinerea de la anumite mâncăruri de dulce, carne sau lactate. Unii ţin foarte mult la aceasta şi este bine că ţin, însă nu este suficient. Totdeauna adăugăm la un post fizic de alimente -[...]- în acelaşi timp dublura lui care este esenţială, postul de rele. Să posteşti cu toată fiinţa ta, adică şi ochii, şi mintea, şi gura, şi mâinile, şi picioarele, toate să fie oprite de la rele. Dacă acest post sufletesc se poate uni cu celalalt, trupesc, atunci e tot ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Iar dacă este numai post trupesc, şi celalalt sufletesc este neglijat, atunci zădărnică-i postirea noastră, ne trudim, dar fără plată. Să ne gândim foarte bine la acest lucru, pentru că fiecare avem nevoie de Dumnezeu. Sunt împrejurări în viaţă, când oamenii, cu adevărat, nu ne pot ajuta şi atunci tăsnim în sus cu mintea şi cu inima şi spunem: „Doamne, ajută-ne"! Şi ne ajuta Dumnezeu dacă suntem pe calea Lui. Dacă ne facem de cap şi facem numai rele, vorbim ce nu trebuie şi facem numai răutăţi, atunci Dumnezeu nu ascultă rugăciunea noastră, aşa cum spune undeva sfântul apostol Iacov. Nu sunteţi ajutaţi şi nu sunteţi ascultaţi, pentru că va rugaţi rău, cereţi nişte lucruri care nu vă folosesc cu adevărat sau cereţi de la Cineva pe care-L dispreţuiaţi până atunci. Numai când ai nevoie ţipi la El la rugăciune, iar după aceea îţi duci viaţa obişnuită, adeseori păcătoasă. În legătură cu aceasta, este bine să luam seama la patimile care răscolesc şi tulbură viaţa noastră lăuntrică. Tulburaţi fiind cu noi înşine, tulburăm şi pe cei din jurul nostru şi viaţa adeseori este un iad, această viaţă pământească [cu] scandaluri în familie, în ateliere, în fabrici, peste tot, fel de fel de conflicte din cauza ambiţiilor, a mâniei, a nervilor nestăpâniţi şi aşa mai departe. Şi de aceea este bine ca, în această perioadă a postului, cine poate ţine postul de alimente, foarte bine, să-l ţină, însă să fie dublat numaidecât de postul acesta sufletesc, de luare aminte la tot ceea ce tulbură viaţa dinlăuntru şi viaţa noastră din afară. Una dintre patimile care ne bântuie viaţa noastră este mânia şi cearta, conflictele care ajung uneori la nişte stadii foarte înaintate. Ca urmare a mâniei, dacă nu reuşim să ne împăcăm în aceeaşi zi când ne-am certat cu cineva, apoi se asază în noi o patimă foarte periculoasă: ţinerea de minte a răului. Şi mergi cu această ţinere de minte a răului (...), nu te poţi ruga, eşti mereu în dialog cu acela cu care te-ai certat. Şi de fapt şi celălalt este supărat pe tine şi are şi el mânie. Ori se uită în altă parte, ori se uită în jos, îi e jenă sau îi e scârbă să se uite la tine, că l-ai jignit - şi tu la fel. Această patimă care se numeşte, ţinerea de minte a răului este un rod îdrăcit al mâniei.

Despre aceasta doresc să va citesc din sfântul Ioan Scărarul. Am în faţă Filocalia, volumul IX, în care sfântul Ioan Scărarul - acest mare psiholog duhovnicesc, acest Părinte care a trăit în veacurile VI-VII în vremea noastră creştină - a analizat, că nici un psihiatru din zilele noastre, sufletul omenesc şi persoana omenească şi a surprins cele mai fine cute din viaţa lăuntrică a oamenilor şi de aceea a fost atent la această patimă de care vorbim acum, ţinerea de minte a răului.

Mai multe:  http://www.razbointrucuvant.ro/2012/03/17/tinerea-de-minte-a-raului-cancer-duhovnicesc-predica-parintelui-sofian-despre-manie-rautate-ascunsa-si-iertare/