"Eu am fost grefierul acelui timp, adica am fost atent sa vad ce mutatii se petrec in el"

Scriitorul Paul Everac este unul dintre cei mai prolifici autori romani. Adulat si contestat. Laudat de dusmani si ponegrit de prieteni. Fara pretentia de a face un inventar riguros creatiei sale literare putem enumera 44 carti de teatru, 35 scenarii radiofonice si de film, trei carti de eseistica, trei de poeme, sase de proza, zece de eseistica filosofica si social politica, una de memorialistica, o carte de turism cultural. La unele din piesele sale a semnat si regia. Este nascut la 23 august 1924 in Bucuresti.Oaspete al studentilor Universitatii Ovidius si-a lansat, recent, la Constanta doua lucrari abia scoase din tipar: "Construim cu succes elitismul unilateral dezvoltat", aparuta in Editura Ager-Economistul, o suma de tablete selectate din publicatiile la care a colaborat in ultimii trei ani, si placheta de versuri "Nevolnice talcuri si rime" din Editura Semne.La sfarsitul recitalului oferit tinerilor sai cititori, autorul ne-a acordat in exclusivitate pentru ZIUA de Constanta interviul de fata.O actiune similara, la Universitatea Ovidius, pentru lansarea altor patru titluri de carti semnate Paul Everac a mai avut loc in ianuarie 2001. Va intrebam, ce-ati mai facut de atunci?Am avut in timpul acesta doua prezente, pe doua scene, cu doua piese scrise mai devreme sau mai tarziu, adica si in vremea aceea si acum. La Pitesti a fost "Lichidarea", in care se vorbeste despre intalnirea dintre un fost sef de securitate si un duhovnic. O piesa foarte interesanta, jucata foarte bine. O a doua piesa se numeste "Coada", montata la Teatrul National din Bucuresti, la sala Amfiteatru. "Coada" este o piesa scrisa in 1980, nejucabila atunci. Ambele piese sunt regizate de mine. Am niste publicatii la care colaborez in fiecare saptamana, articole publicate in "Natiunea" lui Iosif Constantin Dragan, in "Ecartul", suplimentul Economistul, dar si la Brasov, la Craiova, Arad. Vazand ca nu am acces liber catre scena ocupata acum de o dramaturgie mai putin romaneasca sau chiar vadit straina, cu foarte putine incursiuni ale noii generatii de dramaturgi romani, am virat putin spre publicistica, apoi mi-am facut micile mele socoteli lirice in legatura cu faptul ca s-a mai scurtat funia la par. Fiecare varsta isi are lirismul ei. Acum jocul si dragostea mea sunt intelepciunea, cum spunea Blaga.Ce credeti ca defineste formatia dumneavoastra de dramaturg, poet, filosof, eseist si regizor?Joaca. Serios vorbind si privind spre unele piese scrise de mine, cred ca vor ramane multa vreme in patrimoniul literaturii romanesti: in special piesele istorice. In fiecare an imi apar unul sau doua volume, cele istorice au fost toate adunate intr-un volum care se cheama "Perindari tragice". Cuprinde sase piese de teatru pe care chiar si cronicarii dusmani le-au tratat ca pe niste capodopere. Piesa "Urme pe zapada" este considerata una dintre cele mai bune piese care s-au scris despre Horia. Sunt cateva lucruri despre care sunt mandru ca am apucat sa le rostesc. Cu "Iancu la Almas" s-a facut un spectacol extraordinar.Si constantenii au avut sansa sa aplaude piesele dv. Pe scena dramaticului nostru ati fost jucat cu mare succes in anii 80. Ne aducem aminte cu placere de montarile "Betia sfanta" ,"Camera de alaturi" sau tripticul "Cine esti tu?".Este adevarat, vreo doua sau trei spectacole s-au montat si la dv. In timp ce alte teatre au inghesuit piesele mele, bunaoara Aradul, Bacaul, Nationalul bucurestean in special, la Constanta nu am avut decat intr-un moment un rasunet special. Tripticul "Cine esti tu?" a fost selectionat si trimis pe vremea aceea pana in Spania, intr-un turneu la care a venit sa asiste si marele gazetar Pamfil Seicaru si o serie de alti romani din exil. Actrita Ileana Ploscaru m-a rugat de curand sa-i scriu un text pe care sa-l joace, iar eu i l-am trimis imediat. A fost o interpreta dintre cele mai nimerite si mai bune a pieselor mele. Revenind la intrebarea pusa la inceput, am facut de toate: si gazetarie, si cenaclu la noi acasa."Marea ma devitalizeaza ca o femeie frumoasa" Maestre, nu am mai trecut de ceva timp pe la Rucar si va intreb, tocmai de aceea: parcul cu statui inlantuite din centrul cultural pe care l-ati creat s-a mai marit?Nu, sunt tot 102 statui asezate de mine, comandate de mine, aduse de mine, platite de mine. Am format in timp o gliptoteca naturala pe care o socotesc fara echivalent in Romania si care are si un caracter patriotic - didactic. Este un "Iorga" care se poate vedea, este un "Goga" de Ion Jalea, un Arghezi al lui Oscar Han, un Sadoveanu al lui Baraschi. Am si 22 statui de dramaturgi romani, incepand cu Vasile Alecsandri si terminand cu Teodor Mazilu. Cine intra acolo s-a lamurit cum este cu dramaturgia romaneasca vreme de 150 ani. Este si un amfiteatru, am facut si un ateneu, un loc de animatie culturala care cred ca va reusi pana la capat sa fie si un centru de iradiatie. Intre timp, am facut o fresca cu o suta de actori din teatrul romanesc si trei regizori care s-au devotat dramaturgiei nationale.Va propun sa ne intoarcem spre mare si sa ne spuneti ce a reprezentat ea in creatia dv. I-ati gasit un loc anume?Nu. Nici nu mi-a dat euforii, nici nu mi-a bagat divinele tristeti eminesciene: De-oi adormi curand, in linistea serii, sa ma duceti cantand la marginea marii. Marea nu a lucrat prea mult asupra mea. Cred ca nu este in firea mea, probabil, sa ma las rascolit de ea. Dar de cand am venit la Constanta m-am simtit molesit, ea ma mangaie intr-un fel, ma devitalizeaza. Ca o femeie frumoasa care te mangaie prea mult. O singura data am avut o intalnire mai specifica. Era la Constanta un presedinte al comitetului de cultura care dorea o piesa scurta despre mare, despre Constanta. A venit la Bucuresti si m-a luat cu tot felul de vrajeli. M-a invitat sa stau aici si sa scriu o piesa. Am sucombat in fata acestei tentatii, am venit cu nevasta si cu copiii si am gasit o gazda foarte afectuoasa cu tot felul de ispite, frigiderul era plin cu de toate, incetul cu incetul ideea gestanta s-a conturat. Am scris o piesuta care se chema "Tezaurul" si care avea raport cu marea, dar mai ales cu tarmul vechi, in care se afla vestigii grecesti si romane. Piesa a fost data la radio, a avut un ecou bun. Toate aceste piese pot fi oricand reluate pentru ca niciuna nu ma compromite. Nu vad piesa pe care nu as putea-o semna din nou.Ce credeti despre creatia dv din perioada de pana la Revolutie?Eu am fost grefierul acelui timp, adica am fost atent sa vad ce mutatii se petrec in el, in ce masura ceea ce se promoveaza teoretic nu capata acoperire in faptele oamenilor sau in ce masura sentimentele lor se abat de la ceea ce ar trebui sa se intample, daca echitatea si buna armonie ar fi respectate. Am ramas acelasi grefier si pentru ce s-a intamplat dupa aceea, iar in perioada aceasta de tranzitie sunt cel putin 15 piese pe care le-am scris si care nu vor avea niciodata sansa sa fie reprezentate pentru ca si aceasta perioada a trecut, le-a deplasat, le-a clasat, le-a asezat indarat. Poate ca incarcatura lor general umana le-ar prezerva inca de o caducitate totala. Ar putea fi cel putin patru sau cinci dintre ele jucate si acum cu destul de mare succes.Ati fost jucat pe mai multe scene ale Europei, nu mult insa. Ce credeti despre felul in care ne aratam noi, romanii, in lume?Cred ca nu suntem in stare sau nu putem sa ne incercam puterile pe scena mare a lumii. Exportul romanesc in materie de cultura si mai ales in teatru e foarte, foarte mic. Din cand in cand se joaca cordial si protocolar, un Caragiale, un Sebastian, un Sorescu. Globalizarea de care se face atata caz astazi nu se refera numai la cultura. E ca si cum ar fi un birou aici si pe el 700 dosare. Cineva trebuie sa ia un dosar de jos si sa-l puna in fata. Acel cineva trebuie sa aiba un interes pentru gestul sau. Fie material, fie politic, fie de rit sau de alta legatura umana si sa-i dea o anume primordialitate pe care nu vad de ce ar face-o deocamdata. Noi cotam foarte putin. Suntem pe pozitie de milogi la niste porti care ni se deschid rar, pentru ca intindem mana si cerem niste parale, ei ni le dau dar nu le vin sa ni le dea pentru ca nu se stie unde vor ajunge. Ca sa nu mai spunem ca "ambasadorii" nostri stau pe la poduri, pe la biserici, cu mana intinsa, fura, fac prostitutie etc. Avem un statut ingrozitor. Cum sa ne salvam prin cultura?Cred ca nu asteptati raspuns la intrebarea dv. Sa ne oprim aici sperand intr-o revenire pe scena teatrului constantean.