Generalul Eremia, inventatorul torpilei terestre dirijate, erou uitat de istorie

Tata si fiu, doua destine tragice

# Stefan Eremia, mecanic sef la primul oil-terminal din Portul Constanta si-a dat viata pe 10 iunie 1927 in timpul unui incendiu iscat la sala pompelor * Stefan Eremia a intrat in sala masinilor si a inchis vanele instalatiei care facea legatura cu rezervoarele terminalului evitand astfel o explozie de proportii care ar fi sters de pe fata pamantului portul si o parte din orasul Constanta * Fiul sau, generalul Ion Eremia a inventat "Torpila terestra dirijata" * El a predat proiectul acestei arme Ministerului Inzestrarii Armatei in 1940, cu putin inainte de intrarea Romaniei in razboi * Razboiul a schimbat prioritatile Armatei * Alianta cu regimul nazist al lui Hitler din prima parte a razboiului a schimbat cursul carierei si al proiectului generalului Eremia * In martie 1944 presa europeana transmitea despre geniala inventie germana numita Goliath, un minitanc teleghidat care semana izbitor cu "torpila terestra dirijata" a capitanului Ion Eremia * Combatant atat pe frontul din Est cat si din Vest, generalul Eremia a ajuns dupa terminarea razboiului, in 1952, ministru adjunct pentru constructii militare * A contribuit la construirea aeroporturilor Otopeni, Timisoara, Bacau, Mihail Kogalniceanu si

a condus lucrarile de dezvoltare si consolidare a portului Mangalia si cea mai mare parte din portul militar anexa * In anul 1955, in urma unor critici aduse lui Gheorghiu-Dej, pentru incremenirea lui in stalinism politic si economic, chiar si dupa moartea lui Stalin si reformele lui Hrusciov, generalul Eremia a fost destituit din functie, scos din armata si aruncat pe drumuri, impreuna cu intreaga sa familie * A primit si o condamnare de 25 de ani * Cei doi eroi, tata si fiu, sunt uitati de istorie * Nimeni in afara familiei nu ii pomeneste chiar daca un bust, numele unei strazi ar merita sa existe in semn de omagiu pentru eroismul lorRecent, comemorand figura eroilor constanteni Stefan si general Ion Eremia, impreuna cu membrii Cercului militar constantean, Nicoleta Eremia, vaduva celui din urma, se intreba retoric, dupa ce batuse la nenumarate usi inchise: de ce nu poarta macar o strada din Constanta numele salvatorului portului, de ce nu are un bust in incinta portului, de ce nu se vorbeste nimic despre eroica pilda a sacrificiului suprem la atatea prilejuri festive? De ce armata romana nu se lauda cu o prioritate mondiala apartinand generalului Ion Eremia?Preluand apelul ei dureros, solicitam autoritatilor constantene sa faca demersurile necesare pentru ca in aceasta perioada in care se aniverseaza 110 ani de la punerea pietrei fundamentale a portului modern Constanta sa se acorde celor doi eroi onorurile ce li se cuvin.Stefan Eremia venise la Constanta dintr-un sat cu nume predestinat, Mohorati-Bacau. Auzise ca la Statia de petrol din port e nevoie de specialisti, pentru a pune umarul la constructia portului modern. A fost un excelent mecanic. In ziua de 10 iunie 1927, cand abia isi sarbatorise implinirea varstei de 52 ani, a facut supremul sacrificiu. Motoarele Diesel ale Statiei de petrol se aflau in aceeasi sala cu pompele de produse petrolifere si iminenta unei explozii prin pierderea gazelor nu fusese luata in calcul. La ora 10, in acea zi de 10 iunie, inevitabilul s-a produs. O scanteie pe fisura unui tub a declansat incendiul. Stefan Eremia n-a ezitat.Ziarul "Dobrogea juna" din 12 iunie 1927 titra pe pagina intai: "Marele incendiu din port si moartea sefului mecanic Stefan Eremia". "Prin valtoarea de flacari, eroul s-a strecurat in cladirea cuprinsa de foc si a inchis vanele. Sacrificiul vietii lui a salvat portul si o parte din oras de la o nimicire sigura. De pe urma mecanicului au ramas noua copii".Despre unul din ei, generalul Ion Eremia, aveam sa aflam multe lucruri zguduitoare de la sotia acestuia, Nicoleta Eremia, admirabila luptatoare pentru cinstirea memoriei celor doi eroi, tata si fiu, legati cu toate firele de Constanta.Generalul Ion Eremia, inventatorul "torpilei terestre dirijate", prioritate mondialaLa inceputul anului 1940, cu putin timp inaintea intrarii tarii in cel de-al Doilea Razboi, a fost inventata in Romania o arma de lupta menita sa revolutioneze balistica. A fost botezata "torpila terestra dirijata" si specialistii au apreciat ca este unul din primele proiectile teleghidate din lume. Noua arma avea un caracter absolut defensiv, fiind o arma antitanc prin excelenta. Autorul inventiei, capitanul de geniu Ion Eremia, fiul celui care salvase portul si orasul Constanta de la distrugere cu pretul vietii sale."Intreaga documentatie", marturiseste mai tarziu, public, autorul ei, a fost alcatuita in doua exemplare: doar unul dactilografiat (asa cerea regulamentul), destinat Ministerului Inzestrarii Armatei, si altul scris cu mana proprie, pentru a ramane drept copie la dosar".Spionaj sau obedienta fata de Germania NazistaDin pacate, razboiul a schimbat prioritatile armatei romane si in martie 1944 presa europeana transmitea despre geniala inventie germana numita Goliath, un minitanc teleghidat semanand izbitor cu "torpila terestra dirijata" a capitanului Ion Eremia."Dupa cum era firesc", isi amintea generalul Eremia in ianuarie 1983 in paginile revistei Flacara, " dupa lectura ziarului, m-a tulburat gandul ca inventia predata cu trei ani in urma Ministerului Inzestrarii fusese instrainata, pe cai legale sau ilegale. De aceea m-am adresat in scris comandamentului diviziei 9 infanterie. Dupa ce subliniam ca "nu poate fi o simpla coincidenta intre ceea ce subsemnatul am imaginat acum patru ani si ceea ce armata germana a construit azi, deoarece exista o asemanare izbitoare", rugam sa se cerceteze "prin ce mijloace planurile unei constructii care privea statul si armata romana au ajuns in mana altui stat"".Detinem noi, romanii, astazi, prioritatea proiectilului teleghidat? Si da, si nu. Lupta generalului Eremia pentru a convinge despre paternitatea inventiei sale a durat patru decenii incheindu-se cu o victorie greu platita. Si cu toate acestea, cine, unde si cat vorbeste despre aceasta prioritate romaneasca? Ce recunoastere i se da inventatorului ei? Dar aceasta ramane o alta problema a destinului sau, caci generalul a trait dupa 1944 o cumplita drama a tradarii, a detentiei, a luptei nemasurate cu ororile unui nou regim pentru care, la inceputuri, luptase si sperase.Sustinatorul cotidianului Cuget liberScrisoarea din care reproducem randurile de fata a fost trimisa pe adresa unui cotidian local. Si ofera istoricilor informatiile necesare rescrierii adevarului: "Stimati colegi, Va atribui aceasta calitate deoarece am participat, in zilele acelui istoric sfarsit de august 1944 la nasterea prestigiosului ziar de astazi, Cuget Liber. Ma aflam in Constanta, orasul meu natal, inca din vara anului 1943, ca ofiter in Divizia a 9-a infanterie, retrasa de pe frontul de Est. Aveam legaturi conspirative prin Victor Dusa, cu comunistii dobrogeni si fusesem cooptat in Comitetul Regional PCR Dobrogea. In ziua de 25 august am hotarat impreuna cu Victor Dusa sa trecem de la manifeste dactilografiate pe care le raspandeam inca din 1943 la tiparirea unui ziar cu aparitie si raspandire publica.L-am botezat Cuget Liber si se pare ca i-am pus un nume inspirat, de vreme ce il poarta si astazi, cu cinste. Tiparirea s-a facut in noaptea de 25/26 august, la o tipografie din strada Traian, vizavi de vechiul local al liceului Mircea cel Batran. (Dupa cate imi amintesc, se numea Tipografia Lucratorilor Asociati). Tipografii au lucrat toata noaptea si pana a doua zi la pranz. Erau paziti si aprovizionati cu hrana de ostasii din Compania 132 Transmisiuni al carui comandant eram. I-am hranit (si le-am dat si pentru familiile lor) cu tot felul de bunatati de la un depozit militar de alimente din apropiere care apartinuse unei unitati a flotei germane ce parasise, cu o zi inainte, portul Constanta si se retrasese spre Bulgaria. Primul numar al ziarului era mai mult un manifest decat o publicatie periodica. Au urmat editii mai bogate, sub conducerea lui Victor Dusa, dar eu am plecat curand cu Divizia a 9-a Infanterie spre Bucuresti unde am izgonit unitatile germane care incercuisera capitala, incercand s-o ocupe si sa rastoarne guvernul Sanatescu.Parintele aerodromurilor si porturilor moderne s-a opus regimului Gheorghe Gheorghiu-DejM-am intors de pe front cu divizia mea la inceputul lui August 1945, dupa capitularea Germaniei hitleriste. Am activat cam o luna la Comitetul Regional PCR Dobrogea, dupa care am fost chemat la conducerea ziarului "Glasul Armatei". Mai tarziu am fost numit seful Casei Centrale a Armatei unde coordonam activitatea sportiva si artistica a armatei.In anii urmatori am indeplinit functii din ce in ce mai de raspundere, pe linie de comanda, pana in 1952, cand am fost numit Ministru Adjunct pentru Constructii Militare, calitate in care am condus construirea de cazarmi, locuinte, scoli, sanatorii, aeroporturi betonate si porturi militare. Am condus construirea marii majoritati a aeroporturilor betonate, existente astazi, dintre care citez doar pe cele cunoscute public: aeroportul Otopeni, Timisoara, Bacau si Mihail Kogalniceanu.De asemenea, am condus lucrarile de dezvoltare si consolidare a portului Mangalia si cea mai mare parte din portul militar anexa.In anul 1955, in urma unor critici aduse lui Gheorghiu-Dej, pentru incremenirea lui in stalinism politic si economic, chiar si dupa moartea lui Stalin si reformele lui Hrusciov, am fost destituit din functie, scos din armata si aruncat pe drumuri, impreuna cu intreaga mea familie.In disperare de cauza, am scris intre 1956 si 1958 romanul satiric antistalinist "Gulliver in Tara Mincinosilor" si am incercat sa-l trimit unui prieten la Paris, pentru publicare. In urma unei delatiuni, manuscrisul a fost interceptat. Am fost arestat in octombrie 1958 si dupa un an de ancheta inchizitoriala am fost condamnat la 25 de ani de inchisoare, foame, frig si singuratate. Am fost eliberat in urma gratierii din 1964.De la Cuget liber la Washington PostOdiseea mea am izbutit sa o fac cunoscuta mai intai in 1996 in Statele Unite, prin publicarea lor in revista de mare autoritate Washington Post Magazine. In 1997, articolul respectiv a fost reprodus, usor comprimat, in revista Reader`s Digest care apare cu mici exceptii (Africa de Nord si Romania) pe toate meridianele si in limba tarii respective, inclusiv rusa, chineza si japoneza. /.../ Cu respect si pretuire, General Ion Eremia".Pana la moartea sa, la 23 februarie 2004, publica Popa Stoica, Neinfrantii din Tara Zimbrilor, doua volume, In triumf prin Taringrad, toate la Editura Militara, Gulliver in Tara Minciunilor, prima editie in Editura Fundatiei Culturale Romane, 1992 (reeditat de Profile Publishing in 2003), Insula Robinson. In Memorialul uneia dintre ultimele sale carti, generalul Eremia scria, printre altele: "am prefigurat cu exactitate cu treizeci si doi de ani inainte, "scenariul" dupa care s-a desfasurat revolutia din decembrie 1989: o rascoala spontana a poporului ajuns la culmea disperarii, cand nu mai are ce pierde; ea va izbucni in pietele centrale ale principalelor orase din tara, cand "sclavii" adusi ca de obicei cu sutele de mii, ca sa-i aclame pe tirani, isi vor da seama, in sfarsit, ca sunt prosti, dar multi; atunci vor porni asupra tribunelor suprainaltate, unde vor trona ingamfatii calai ai poporului si vor navali asupra-le, maturand totul in calea lor".Personalitate dobrogeana de forta si caracter, autorul unor pagini zguduitoare de istorie contemporana narate cu talent, Ion Eremia trebuie sa isi capete locul ce i se cuvine in cartile de referinta, in memoria colectiva, in panoplia marilor eroi. Alaturi de tatal sau, Stefan Eremia, care prin sacrificiul suprem a salvat portul si orasul de la o iminenta distrugere.