Lectia lui Anghel Saligny

A murit in ziua de 17 iunie 1925. Inima lui, prea mare si prea sensibila pentru destinul omului, a incetat sa bata. Guvernul a decis funerarii nationale .Din casa familiei Saligny, construita in 1895 dupa propriile schite, situata in Bucuresti, pe strada Basarabiei nr.15, a plecat un imens convoi de trasuri si puhoi de oameni. Erau de fata patriarhul Miron Cristea, primul ministru Ion I.C.Bratianu, intregul guvern, din partea Academiei il petreceau Nicolae Iorga, Gheorghe Titeica, Grigore Antipa, I.Bianu. Nu lipseau inginerii cei mai mari ai Romaniei: Nicolae Vasilescu Karpen, Elie Radu, C. Busila, Vasile Istrati, Grigore Casimir, Niculae Teodorescu. Comandorul Koslinski il reprezenta pe regele Ferdinand. Trupele de onoare de la mai multe regimente au dat onorurile. Sase ofiteri purtau decoratiile - Saligny primise in timpul vietii toate decoratiile romane in gradul cel mai inalt de Mare Cruce, precum si numeroase decoratii straine. Panglicile carului mortuar erau tinute de premierul Ion I.C. Bratianu, A. Vaitoianu, O. Kiriacescu si N. Stefanescu, avand alaturi cate un ofiter din armata romana.A fost ingropat in cavoul familiei din Cimitirul Sf. Vineri, alaturi de fiica sa Eugenia, moarta cu doi ani inainte.Cu doi ani inainte de a lua conducerea lucrarilor portului Constanta, inginerul Anghel Saligny se ocupa de infrumusetarea orasului nostru.In 1897, la 5 iulie, la Bucuresti, se tinea o sedinta a Comisiei de infrumusetare a orasului Constanta. Membrii ei: Anghel Saligny, Grigore Cerchez si E. Radu, dau avizul pentru prioritatea lucrarilor edilitare necesare propulsarii Constantei in randul marilor orase romanesti. 1. Acest oras, pe langa importanta comerciala ce va dobandi in urma lucrarilor portului care se executa acum, este menit sa devina principala statiune balneara din tara romaneasca. Este dar de neaparata trebuinta ca sa se imbunatateasca stabilimentul de bai. Comisiunea este de parere ca trebuie sa se mentie in acest scop tot actuala localitate numita "dintre vii"; Se va lega, insa, cu orasul printr-un bulevard larg, bine conditionat, asezat de-a lungul crestei malului marii si prevazut cu un tramvai electric; intre acest bulevard si mare nu se va permite ridicarea nici unei cladiri particulare, iar rapa se va transforma intr-o gradina. Pe partea cealalta a bulevardului se va permite constructia de vile dupa planurile ce vor fi supuse aprobarii administratiei competente. 2. Una din lucrarile de capetenie care nu mai rabda intarziere este negresit aducerea apei si distributia ei in oras. Localitatile de unde se poate capta apa fiind cu totul statornicite ar fi bine sa nu se mai piarda o vreme pretioasa in incercari si cautari, ci sa se purceada la alcatuirea proiectelor definitive si punerea lor in executare. Ar fi bine chiar ca administratia comunei Constanta sa ia intelegere cu Directia Cailor Ferate pentru realizarea acestei distributii de apa de care serviciile cailor ferate si navigatie au si dansele neaparata necesitate. 3. Distribuirea apei in oras ar trebui sa fie completata printr-o retea de canale sub strada, pentru ca, astfel, higiena orasului sa nu lase nimic de dorit. 4. Planul de situatie si parcelare a orasului care s-a ridicat de agenti va trebui sa fie completat prin determinarea alinierilor atat ale orasului vechi, cat, mai ales, a partilor celor noi, unde oricum, se deschid strazi si se incep constructii. Va trebui, mai intai, sa se statorniceasca in hotar al orasului peste care sa nu se permita nici un fel de constructie pana ce partea cuprinsa in acest hotar nu se va completa cu cladiri. Comisia crede ca acest hotar poate fi actualul sant inconjurator al orasului. Pe planul acest general de aliniere se vor trasa noile strazi cu directia si largimea care trebuie sa le dobandeasca in viitor. Pe langa strazile secundare de parcelare a terenurilor va trebui sa se amenajeze artere principale, unde, de exemplu, se poate prevedea crearea de drumuri legand orasul cu vecinatatile sale si cu partile care se presupun ca vor deveni centruri (centre-n.n.) industriale sau comerciale. Arterele principale de comunicatie se vor face largi, cat se poate, mergand pana la 40 de metri. In orasele moderne strazile de 24 si 30 metri sunt deja prea stramte. Numai pentru strazile secundare de parcelare se vor admite latimi de 10 si 12 metri; ar fi bine ca niciodata sa nu se admita in quartierele noi latimi mai mici de 10 m. Pe acest plan general, se vor stabili pietele, terenurile pe care se vor ridica diferitele edificii comunale precum casino, teatru, biserica, gradini, etc. Se va tine seama ca pietele vor trebui sa fie cat se poate mai numeroase si mai spatioase. Acest plan general de alinieri si de sporire a orasului, bine studiat, se va supune aprobarilor legale si va ramane ca o baza nestramutata a infrumusetarii si progresarii orasului.Va mai trebui inca, ca administratia comunala sa intocmeasca cuvenitele regulamente pentru constructiile si higiena orasului. Aceste regulamente vor tine seama de modul de construire din localitate, de materialele de care se dispune si vor tinde a incuraja, pe cat posibil, constructiile noi, cu conditia ca ele sa fie cladite in mod higienic si cu infatisare placuta.7. Malurile marii dinspre partea de nord a orasului au nevoie de a fi intarite pentru a le feri de coroziunea marii si mai ales dezinfectate; in minutul de fata, ele devin un loc de depozit a necurateniilor orasului si scursoare pentru apele murdare. Depozitarea necurateniilor va trebui reglementata si cel mai bun lucru ar fi sa se stabileasca cuptoare pentru arderea lor.8. Negresit ca plantatiile joaca un rol foarte important in insanatosirea si infrumusetarea unui oras. In Constanta, ele lipsesc aproape cu totul. Va trebui sa se faca toate eforturile posibile pentru ca sa se intemeieze cat mai multe plantatii, studiindu-se esentele care pot rezista climei din localitate.Un necrolog publicat in "Dobrogea Juna", din 17 iunie 1925, reproduce testamentul sentimental al savantului: "Saptezeci si unu de ani a trait - din care o jumatate de veac a consacrat Patriei. Nu a strigat, nu s-a laudat, nu a tinut toasturi, nici n-a criticat. A muncit! Nu l-au cunoscut politicienii - cu toate ca a facut cea mai constructiva politica - pentru ca nu a luat parte la intruniri si banchete. L-au cunoscut si l-au apreciat, insa, cei ce nu cunosc logica ditirambica a discursurilor politice, l-au iubit lucratorii si subalternii. Multumirea vietii nu a avut-o din felicitarile ce le obtinea dupa ce termina o lucrare. Nu! O clipa de liniste, o privire de ansamblu asupra operei ce stapanea pentru totdeauna ideea la forma incerta a materiei era suprema fericire a sufletului sau cinstit, muncitor, ca apoi alta problema, cu alte calcule, sa devina preocuparea tuturor facultatilor sale. Si asa, una dupa alta, in cincizeci de ani, Anghel Saligny a construit cai ferate, a inaltat docuri si santiere, poduri si silozuri, a fost profesor, a fost indrumator. Nu a existat problema tehnica de seama la noi fara sa fi trecut prin creierul lui de profund matematician ganditor".