O sansa reala pentru turismul european - Delta Dunarii

Corespondenta din Crisan

...In viziunea mea de calator, Delta este o regiune amfibie, un paienjenis de forme in care apa si uscatul se impletesc in contururi neregulate, neasteptate, de un farmec inegalabil. Delta este un miraculos paradis al lumii....In viziunea mea de jurnalist, Delta este una din multele frumuseti cu care ne-a daruit Dumnezeu. Geograful George Valsan o numea "adevarata Mesopotamie romaneasca"....In viziunea mea de scriitor "Delta este, precum se stie, numele unei litere din alfabetul grecesc, avand forma unui triunghi, cum scria candva Jean Bart. Aristotel, Herodot, Ptolemeu, Strabon, Pliniu, Ovidius... au scris si ei despre gurile Dunarii....Am petrecut mai multe zile in localitatea Crisan, la 72 km de Tulcea, intr-una din oazele de frumos si liniste cu care ne-a rasfatat Creatorul, mult prea darnic cu romanii, pe cat de intinsa le este uneori lor ignoranta si nerecunostinta.Delta Dunarii, aflata intr-o preschimbare spectaculoasa, o destinatie de vacanta unica, imbinand turismul cultural cu cel sportiv, ni s-a infatisat feciorelnic in varii ipostaze.Crisan are, ca si Sulina, o istorie europeanaCrisan este dupa Sulina cea de-a doua mare asezare pe bratul de mijloc al Dunarii. Are 250 de case si circa 800 de locuitori, toata suflarea satului asezandu-se de-a lungul malului, pe un singur rand de case, cu fata spre luciul apei. Peste 7 kilometri si jumatate de case. Pana si cimitirul se afla tot la fata, pentru ca si dincolo, in cealalta lume, oamenii sa aiba la ce privi.Cand trec vapoare mai mari pe Dunare, localnicii ies cu mic cu mare la poarta sa le petreaca cu privirea si daca sunt oameni pe punte sa le faca cu mana. Cele mai aplaudate sunt evident pasagerele mari. Crisenenii sunt oameni primitori, calzi, de un bun simt special: pastreaza inca salutul pe strada catre orice strain, vorbesc incet, nu injura, sunt respectuosi cu batranii. Romani si ucrainieni, fara a tine cont de diferentele de limba, obiceiuri sau cultura toti stiu vorbi si canta si intr-un fel si in altul. Se pare ca la origini a fost un sat de oieri transilvani, ca mai toate asezarile dobrogene, destinul lui fiind strans legat de cel al Sulinei, aflate dimpreuna pe acelasi brat al Dunarii, la o distanta de o ora cu vaporul. Intemeierea satului este legata de numirea Comisiei Europene a Dunarii, dupa razboiul Crimeii din 1856 si de lucrarile intreprinse pentru amenajarea canalului Sulina.Copiii au dor de ducaScoala din sat cu clasele l - Vlll are in prezent doar 52 de elevi. Visul multora dintre ei este sa intre la vreun liceu din Tulcea, sa urmeze la universitate in Constanta si apoi sa plece undeva, departe. Deja, multi tineri se afla plecati in Italia, Franta si chiar in America. Florica Tarasov are baiatul stabilit la Los Angeles. Casatorit tot cu o fata din delta si plecati in lume dupa un trai mai bun. A fost si Florica acolo, sa vada minunatiile americanilor, dar s-a intors repede la rosturile ei. Vasilica s-a casatorit cu o frantuzoaica si locuieste astazi pe malul Senei, dar multi turisti straini care vin in vacanta la Crisan sunt recomandati de el. De altfel, localitatea Crisan este infratita cu o comuna din Franta si cu efortul celor doua comunitati locale a fost renovat si modernizat dispensarul. Familii tinere lucreaza in Spania si in Italia dar se intorc acasa numai pentru a mai ridica o casa, o pensiune sau a mai cumpara un teren. Tocmai de aceea pretul pamantului este mare - peste 40 euro metrul patrat. In schimb, se construieste frumos in Crisan, constructorii locului au simtul raspunderii, nu se grabesc, nu inseala, arhitectii proiecteaza locuinte deschise, inalte, pentru a cuprinde in ele limpezimile Dunarii ori apusurile sau rasariturile de soare.Turismul la Crisan a capatat de anul trecut pana acum o dinamica impresionanta. Pensiunile s-au inmultit, informatiile le capeti de pe internet, oamenii nu tin la pret cat la calitatea serviciilor, stiu sa cinsteasca musafirii, sa le faca poftele. Casele pentru inchiriat ofertate prin ANTREC sunt la standarde de doua si trei margarete, cu camere mirosind a busuioc si lenjerie proaspat apretata, cu bai faiantate, cu apa la discretie. Cat priveste mancarea traditionala, pe baza de peste, femeile se intrec in retete si bun gust.Un investitor a ridicat un hotel la standarde de 3 stele, un altul a facut un restaurant ca la oras, respectand stilul rustic, dar cu mult rafinament. Aerul conditionat se gaseste si la magazinul universal si la restaurant, dar si in multe locuinte. Nu mai mira pe nimeni o asemenea instalatie asa cum gasesti aici sa cumperi produse de top, fie ele alimentare sau textile.La Crisan nu se vede nici o masina - cu o singura exceptie, un ARO de teren al unui mahar de prin alte parti, nici macar un atelaj, doar carucioarele de mana pe care le trag pe dalele betonate cei care pleaca la cumparaturi. Caii s-au salbaticit, palcuri de armasari pasc in voie la margiinea satului, dar nu se apropie de oameni, nefiind nevoie de ei au devenit simplu element de decor. In schimb vacile sunt mandria fiecarei gospodarii, ca si pasarile de curte, peste care gripa aviara a trecut cu dusmanie si nechibzuinta. Oamenii sunt si acum convinsi ca totul a fost o simpla strategie de micsorare a efectivelor, dictata de cineva, de undeva, si impotriva caruia nu s-a putut opune nimeni.Transportul se face la comanda, cu barca. Un simplu apel pe telefonul mobil si barcagiul - taximetrist se prezinta la cheu pregatit sa-si primeasca clientii. Tot ei iti poate oferi o excursie pe canale si o partida de pescuit pentru diverse durate de timp. Tarif negociabil, captura garantata. De la Crisan se pot organiza excursii spre Rezervatia Padurea Letea - monument al naturii si cea mai veche rezervatie din Romania -, spre Padurea Caraorman si lacurile Puiu si Rosu-Rosulet, prin canalul Caraorman, pe Dunarea Veche catre Mila 23.Biserica din sat este insa extrem de modesta. Distoneaza cu tot ce arata astazi Crisanul. O casuta mai tot timpul inchisa, intrucat preotul vine abia la cate un eveniment sau la vreo slujba mai insemnata, nu mai des de doua ori pe luna. In schimb, usa primariei sta permanent deschisa, un semn de ospitalitate, la urma urmelor, dar si de legatura cu oamenii.Tinerii satului au la dispozitie o imensa sala de sport din cele construite prin programul guvernului precedent, care se numeste- cum altfel?- Ivan Pataichin, si unde joaca pe infocate fotbal. Apoi se retrag la discoteca, acceseaza internetul sau urmaresc programele televiziunilor prin cablu. Festivalul itinerant Deltafest a fost meteoric prin Crisan, putine ore in cursul unei dimineti in care au cantat pe grabite cateva formatii en vogue, completat cu un asa zis targ al artizanilor populari despre care prea putini au stiut si au pretuit.Caminul cultural, renovat, poarta numele reginei Carmen Sylva si este taman bun pentru nunti, in schimb oficiul postal este gazduit de o cladire veche, neingrijita, care ar putea sa-i rusineze pe cei de la Posta romana.La ceas de taina cu fosta invatatoare a satuluiPe invatatoarea Irina Bolota am cunoscut-o la una din fostele sale eleve. Desi are batute pe muchie trei sferturi de veac, invatatoarea venise cale lunga sa-si vada colegele de scoala normala la agapa de 50 ani. Irina Bolota este din Sighetul Marmatiei. O unguroaica, cunoscatoare a limbii ucrainiene, care a primit la repartitie Crisanul din Delta. Exact in capatul celalalt al tarii. Era anul 1957 si noua invatatoare a trebuit sa reziste greutatilor, sa poata cunoaste viata pescarilor, sa invete sa umble cu barca, sa le dea copiilor carte. Si a facut-o mai multi ani, castigandu-si dragostea si respectul satenilor. Isi aminteste despre micutii care veneau la scoala incaltati cu cizmele pescaresti ale parintilor, in care-si infundau trupurile firave, despre inteligenta lor nativa, despre farmecul vietii intr-un sat uitat de Dumnezeu. Desi a revenit acasa, inima ei imparte generos anii plini petrecuti in delta cu restul de la carierei sale. Admira schimbarile petrecute astazi in viata oamenilor si constanta caracterului lor darz.Crisan are un istoric asemanator Sulinei, doar se afla destul de aproape una de alta, pe acelasi brat al Dunarii. Si totusi Crisan este altfel. O comunitate inchegata, cu un specific dat de omogenitatea culturilor care o conserva, de structura temperamentala a locuitorilor sai.Un reper in viata oamenilor-ecologiaDupa cum se stie, in august 1990 intreaga Delta a Dunarii a fost declarata rezervatie a biosferei din Romania si a fost infiintata Administratia Rezervatiei Delta Dunarii (RBDD) ca institutie menita sa asigure conservarea patrimoniului natural si dezvoltarea durabila a regiunii. Din septembrie acelasi an, RBDD a fost recunoscuta ca zona umeda de importanta internationala, in special ca habitat pentru pasarile de apa si ca unitate componenta a patrimoniului natural universal. Peste 60 la suta din suprafata RBDD a fost inclusa in decembrie acelasi an pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. In anul 2000 Consiliul Europei a acordat RBDD Diploma Europei pentru Conservarea Naturii.Specialistii demonstreaza ca Delta Dunarii este una dintre cele mai mari delte ale Europei, cuprinzand zone umede cel mai putin afectate de om de pe continent. Iar noi ne-am grabit sa difuzam ca un lait motiv ca delta este poluata, ca mizeriile se deverseaza in fluviu, ca peturile inunda viata oamenilor.Am vazut in Crisan cele mai multe cosuri de gunoi amplasate unul dupa altul, iar oamenii au o mare grija ca gunoaiele menajere sa nu ajunga in apa. Daca s-ar face un concurs al celor mai bine educati locuitori in privinta pastrarii curateniei mediului inconjurator cu siguranta crisenenii s-ar afla printre primii. Sa nu uitam, totusi, ca Dunarea aduna de la peste 80 de milioane de oameni, traitori in spatiul dintre Padurea Neagra, din Germania, si Marea Neagra tot ce-i sta in cale si le trece nepasatoare prin fata micului sat insirat pe malurile ei, la varsare. Sa privim deci lucrurile impartind responsabilitatile si sa nu ne mai culpabilizam mereu, prezentand ingrosat lucrurile. Sa protejam Delta, dar sa cerem si celorlalti coriverani sa faca acelasi lucru. Este foarte bine ca incepand din 2005, data de 29 iunie este declarata Ziua Dunarii, manifestare initiata de Comisia Internationala pentru Protectia Fluviului Dunarea (ICPDR) pentru a atrage atentia tuturor asupra valorii si diversitatii deosebite a acestui fluviu si a afluentilor sai. Este locul sa mentionam ca bazinul fluviului Dunarea este al doilea ca marime din Europa, acoperind o suprafata de 817.000 km din 18 tari, acesta fiind bazinul hidrografic cu cea mai extinsa influenta internationala.Un numar impresionant de specialisti din trei tari: Romania, Ucraina si Moldova au ales obiectivele care vor asigura derularea unor actiuni armonizate in domeniul protectiei naturii si a utilizarii durabile a resurselor naturale. Proiectul cheama comunitatile locale la intelegere pentru a se putea implementa conceptul de dezvoltare durabila, pentru promovarea relatiilor de colaborare transfrontiera, in realizare unor actiuni concrete de refacere a unor zone umede distruse sau periclitate, de reconstructie ecologica, si nu in ultimul rand, de redescoperirea si punerea in valoare a traditiilor si obiceiurilor culturale ale fiecarei comunitati omenesti traitoare in acest spatiu natural generos si sensibil.Sulina-primul oras al Europei unite Se stie ca scitii, vechii stapanitori ai acestor meleaguri, au folosit aceasta zona fie si numai pentru a face cu vasele lor o escala sau un scurt popas pentru vreme rea. Fenicienii, apoi grecii si mai tarziu romanii au ajuns la gurile Dunarii pentru a dezvolta comertul.Pentru prima data, existenta bratului Sulina este consemnata in lucrarea "Geographia" lui Ptolomeu (90-168 d.Hr.) sub numele de Calonstoma (Frumoasa), nume dat de frumusetea peisajului celei de-a cincea guri de varsare a Dunarii in mare.Sulina este atestata documentar inca de la anul 950, sub numele de "Sollina", cand imparatul Constantin Porphyrogenitul in lucrarea De administrando Imperio ("Despre administrarea imperiului") relateaza despre "cele sase cataracte ale Niprului pentru a ajunge mai apoi in Delta Dunarii, la Selinas." In 1320, pe o harta a lui Marino Sanudo, pe care era reprezentata si Delta Dunarii, apare mentionata localitatea Solina.Se pastreaza un document osman datand din 1745 care se refera la construirea primului far al Sulinei.Comisia Europeana a Dunarii a fost constituita prin Tratatul de Pace de la Paris (1856).Puterile semnatare au ratificat actul public relativ la navigatia gurilor Dunarii, valabil din 2 noiembrie 1856, document ce s-a semnat la Galati, si a fost compus din 112 articole.Prin Regulamentul votat in noiembrie 1856 i s-a conferit Turciei presedintia comisiei. Delegatul Turciei ocupa in acelasi timp functia de guvernator al Tulcei. Pentru lucrarile tehnice a fost desemnat inginerul englez C.A.Hartley, care mai tarziu s-a ocupat de linia ferata Constanta-Cernavoda si de primele lucrari din portul Constanta.In 25 august 1858, el a redactat raportul pentru bratul Sfantul Gheorghe recomandand infiintarea unui canal artificial spre mare. Din pacate, suma estimata a acoperi costurile unei asemenea lucrari nu s-a putut obtine astfel ca guvernele implicate au amanat demararea lucrarii pentru ca doi ani mai tarziu sa-si indrepte atentia spre bratul Sulina. Charles Hartley elaboreaza proiectele pentru lucrarile cu caracter permanent de pe bratul Sulina si la 2 noiembrie 1865 este publicat in franceza Memoriul Comisiei Europene a Dunarii. Lucrarile incep in vara anului 1861.In actul constitutiv al Comisiei Europene a Dunarii era stipulat ca aceasta impreuna cu toate lucrarile si stabilimentele sale sa fie puse sub scutul dreptului international public garantat de Marile Puteri. In exclusiva ei sarcina era efectuarea oricarei lucrari de imbunatatire la gurile Dunarii, pe bratul Sulina si Sf. Gheorghe, precum si elaborarea regulamentelor de navigatie si de politie fluviala pe gurile Dunarii, pana la Isaccea.In 1859, Comisia Europeana a Dunarii organizase la Sulina o statie metereologica unde s-au putut face observatii permanente. Datele stranse de la aceasta statie meteorologica au fost publicate in cea mai mare parte de catre Institutul meteorologic de la Viena pana in 1890, apoi, dupa infiintarea Institutului national de meteorologie, datele incep sa fie publicate in analele acestuia, la Bucuresti.Pe langa o perfecta organizatie sanitara, cu sisteme de deratizare inlocuind vechea carantina, Comisia Europeana a contribuit la ridicarea orasului prin asanare, lumina electrica, intretinere de scoli si biserici, asistenta medicala si sociala pentru toata populatia din Delta Dunarii. A construit doua spitale. A creat ateliere si santiere necesare intretinerii vaselor.Bratul Sulina- o veritabila sosea pe apaDin initiativa Comisiei Europeane a Dunarii, sub conducerea inginerului englez Charles Hartley, incep lucrarile de construire a radei portului, a canalului navigabil Sulina, precum si lucrarile de intretinere prin dragarea continua a bratului Sulina. Dupa 1857 si mai ales intre anii 1868 - 1902 sunt executate toate lucrarile de rectificare si adancire a bratului Sulina, facandu-l apt navigatiei de orice tonaj. Prin rectificare, bratul Sulina a fost scurtat de la 83,8 km la 62,6 km. Transformarea bratului in canal navigabil, veritabila "sosea pe apa", avea sa faca din Sulina cel mai important port al tarii din acel timp. Rectificarea bratului Sulina necesara navigatiei maritime a fost una dintre principalele lucrari hidrotehnice executate pe Dunare sub egida Comisiei Europene.In zilele de 17 si 18 mai 1894 au fost organizate festivitatile pentru inaugurarea canalului Sulina. Tot atunci se inaugureaza un monument pe bratul Sulina, in apropiere de Crisan.Sulina a devenit mai apoi un oras cosmopolit, cu cafenele si localuri de zi si de noapte, printre care "Barul marinei", cu pirati si contrabandisti care isi puneau la cale "loviturile", indeosebi in cunoscutul local "Gamberi et Paeparia" ai caror patroni fusesera ei insisi pirati si contrabandisti. Jean Bart a imortalizat jurnalistic aceasta imagine a unui "Europolis" autohton:"La cafeneaua lui Stamati exista o ierarhie bine stabilita, dupa ocupatii, caste si clase sociale. La una din ferestre, spre cheu, o masa mare era rezervata numai pentru autoritatile nationale, asa-zisa "masa a sefilor": primarul, politaiul, seful vamii, seful postei, capitanul portului, ofiterii, medicul, judecatorul. In dreptul celeilalte ferestre era "masa diplomatica", la care veneau consulii de cariera si agentii consulari onorifici. Uneori, foarte rar, se ratacea si cate un functionar de la Comisia Europeana a Dunarii. Anumite prerogative si privilegii, mostenite din regimul capitulatiilor, sub care fusese Imparatia Otomana, ridicau in ochii multimii pe amploiatii Comisiunii la cea mai inalta treapta diplomatica. Oarecare distanta, o discreta rezerva totdeauna se mentinea cu tact intre cele doua lumi care se intalneau in viata portului. Urmau apoi la rand mesele capitanilor de vapoare, de remorchere, de slepuri, si masa agentilor comerciali; hamalii si barcagiii nu intrau aici, in cafeneaua elitei."In 1909 Sulina devine al treilea oras al Dobrogei si primul din judetul Tulcea care foloseste energia electrica. S-a construit o centrala electrica particulara, "Comandor Jijila", al carei scop a fost alimentarea sediului Comisiei Europene a Dunarii.Invitatie la o vacanta romaneasca in paradisul delteiAugust 2006. Sulina redevine o destinatie turistica, la concurenta loiala cu Sfantu Gheorghe, Crisan, Caraorman.Turisti straini cutreiera curiosi pe canale, cauta frumusetea, exalta de salbaticia pamantului cuprins de ape.Astazi nu doar Sulina poate fi socotita statiune turistica. Fiecare localitate din Delta, unde s-au amenajat pensiuni rurale, pot acorda celui insetat de frumos si liniste zile de autentica vacanta romaneasca. Cu o promovare reala, cu multa bunavointa, cu dorinta de a incuraja comunitatile locale sa reziste, sa spere, sa construiasca, delta noastra poate fi sansa reala a unui turism international.Din pacate, vina ne apartine. La recenta intalnire a romanilor din diaspora una din problemele ridicate cu insistenta a fost lipsa materialelor de promovare turistica, absenta agentiilor romanesti de turism in peisajul marilor capitale. Cei prezenti la Mangalia au reclamat oficialilor de la Bucuresti ca in strainatate nu ajung decat stirile alarmiste, scandalurile de presa, faptele negative. Ca nimeni nu se ingrijeste sa faca o convingatoare reclama turistica, argumentand cu exemple concrete valorile acestui unic patrimoniu natural al tarii.In acest sens am scris randurile de fata.