Pe urmele germanilor dobrogeni

# Dobrogea pastreaza inca numeroase si frumoase marturii - unele cunoscute, altele nedescoperite inca - ale prezentei etnicilor germani

Am pornit intr-o aventura interioara si exterioara in acelasi timp, care nu isi fixase, ca rezultat final, nici construirea unei imagini de ansamblu asupra comunitatii germane, proiectate de-a lungul spatiului dobrogean, nici formularea unor verdicte legate de specificul ori de activitatea acestui compartiment etnic distinct.A fost, mai degraba, o umila tentativa de recuperare a unei parti infime din ceea ce poate fi numit registrul de valori al trecutului regiunii in care locuim. Am plecat pe urmele germanilor dobrogeni - o comunitate etnica al carei rol pozitiv asupra teritoriului dat, cu care s-a identificat pret de mai bine de jumatate de secol, este indiscutabil. Am utilizat ca repere spatiale reperele lor spirituale din trecut - biserici construite la granita dintre secolele al XIX-lea si al XX-lea, monumente ale eroilor, care vorbesc de faptele lor de vitejie, cimitire, indexuri atipice de personalitati care au contribuit la imbogatirea identitatii acestei comunitati. La final, rezultatele aveau sa surprinda pe toata lumea...Comorile cimitirului de la TariverdePrimul popas l-am facut la Tariverde, localitate dominata simbolic si astazi de biserica ridicata de germani in 1928. Lacasul de cult, devenit ortodox dupa repatrierea din 1940, a pastrat pana in prezent aerul lucrului trainic, facut cu simt de raspundere. Schimbarea specificului acestuia dupa plecarea germanilor din Dobrogea reprezinta tributul pe care, indirect, comunitatea locala adiacenta s-a simtit obligata sa-l aduca vechilor locuitori si superbei lor realizari arhitecturale. Valoarea sa este inzecit mai mare deoarece, pana in ziua de azi, peretii interiori nu au fost pictati cu reprezentari specifice lacasurilor de cult ortodoxe care i-ar fi distrus din identitate. Extraordinara descoperire de la Tariverde nu s-a petrecut, insa, in interiorul bisericii, ci la cateva sute de metri distanta de acest punct - in vechiul cimitir al etnicilor germani care au locuit in zona. Incursiunea noastra capata consistenta nu doar din punct de vedere jurnalistic, ci, indraznim sa spunem, si din punct de vedere documentar, intrucat acest loc ascunde numeroase enigme pe care, deocamdata, nimeni nu a cutezat a incerca sa le descifreze. Cimitirul nou, cel ortodox, este astazi construit in continuarea celui vechi, fara o delimitare stricta. Din nefericire, desi nu prezinta urme propriu-zise de vandalizare, majoritatea crucilor au cazut de mult prada buruienilor care, incurajate de nepasarea localnicilor, se dezvolta nestingherite, si ploilor, respectiv zapezilor, care le supun unui accentuat proces de deteriorare. Alaturi de monumentul funerar al familiei Underschutz si de cel al lui Friedrich Ritter, se mai pastreaza, intr-o stare acceptabila, si frumoasa cruce a Filippinei Pfeifer (1853-1902).Biserica si Gradina Publica a Eroilor din CogealacSper deosebire de lacasul de cult din Tariverde, biserica construita de germani la Cogealac a avut mai putin noroc si a cazut deja prada prostului gust. Imagini cu sfinti pictati in culori pestrite, un Teodosie sau un Teoctist in marimi aproape naturale domina interiorul cladirii, creand impresia ca sunt prezenti acolo dintotdeauna. In realitate, imaginile nu sunt decat niste nascociri curente ale unei comunitati inconstiente de valoarea autentica a realizarii arhitecturale pe care au preluat-o de-a gata. Constructia dateaza din anul 1925 si a fost realizata cu sprijinul Decanatului evanghelic din Bucuresti. In aceeasi localitate, un monument impresionant nu atat prin dimensiunile sale cat prin semnificatiile pe care le dezvolta este adapostit de Gradina Publica a Eroilor. El este dedicat soldatilor din Cogealac si Tariverde, morti pe campul de lupta in anii 1916-1919. In mod simbolic, putem citi laolalta nume de romani (cum ar fi I.I. Nistor, I.D. Popa, D. Draghici) alaturi de germani (mult mai multi, intre altii H.G. Stach, W. Unterschutz, A. Buttau), toti ucisi de dusmanul comun - Germania si aliatii ei in timpul luptelor pentru ocuparea Dobrogei.Necesitatea depolitizarii simbolului ColeliaSemnificatiile autentice ale vechiului lacas de cult construit de colonistii germani in 1934 la Colelia, deosebit in comparatie celelalte exemple mai sus-amintite, sunt, in mod cert, incompatibile cu circul mediatic penibil derulat saptamanile trecute in mijlocul campului, in zona in care era localizata vatra fostului sat. Gigi Becali, din postura inedita si stupida de voievod contemporan, emite acum pretentia de a recupera tot ceea ce a insemnat in trecut biserica din Colelia, subordonand apoi toate aceste repere atasate ilegitim propriei imagini. Incontestabil, renovarea unei asemenea realizari arhitecturale este mai mult decat binevenita; problema este, insa, ca e absurd ca prin intermediul acestui aparent act de binefacere sa se vizeze imbunatatirea imaginii electorale. Problema si mai mare este ca josnicul act s-a realizat cu sprijinul tacit al reprezentantilor Bisericii Ortodoxe Romane. Biserica germana din Mihail KogalniceanuFascinanta calatorie printre dovezile materiale remarcabile ale civilizatiei germane din Dobrogea se incheie la Mihail Kogalniceanu (fost Caramurat). Aici se gaseste cea mai veche si mai impunatoare biserica realizata de reprezentantii acestei comunitati dintre toate cele incluse in itinerarul nostru, singura care si-a pastrat pana in prezent specificul catolic. Finalizata in octombrie 1898, in stil neogotic, constructia este, se pare, opera unui arhitect si a unor muncitori calificati italieni. Altarele, impodobite cu daruri foarte pretioase, au fost sculptate de renumitul artist tirolez Ferdinand Stuffleser din St. Ubrich. Desi a suferit de-a lungul timpului numeroase distrugeri, frumoasa constructie a fost permanent renovata si reparata. In prezent, aici se organizeaza slujbe, dar si numeroase manifestari culturale la care participa grupuri de turisti din tara si din strainatate.