Raoul Sorban - destinul unui glas al veacului sau

In acest bombardament mediatic care ne violenteaza simturile, mintea si credinta, despartirile trec aproape neobservate. Nu de mult a plecat sa se odihneasca marea Doamna a Culturii romanesti, profesoara Zoe Dumitrescu Busulenga. Acum a venit la rand Raoul Sorban, pictor, critic de arta, istoric, scriitor, profesor universitar. Despre el s-a scris si s-a vorbit mult. "Un personaj polimorf, paradoxal, cu un neastampar al implicarii si cu o curiozitate de cunoastere cu totul in afara obisnuitului", cum il caracteriza Adrian Riza. Descendent al unei vechi familii nobiliare transilvane, Raoul Sorban a fost pe rand declarat dusman al ungurilor, apoi dusman al poporului roman, el marea constiinta a acestei natii. A inteles in profunzime si a explicat argumentat despre "Chestiunea ungara" cu instrumentele istoricului roman european. Purta cu demnitate si mandrie insemnul "Drept intre Popoare" primit la Yad Vashem in Ierusalim pentru actiunea de salvare a evreilor "cu riscul propriei vieti".A venit deseori la Constanta si in mai multe randuri l-am ascultat vorbind. I-a placut sa marturiseasca: "Dobrogea a intrat in constiinta mea si in constiinta tarii prin cultura, prin arta: Tonitza, Iser, Stefan Dumitrescu, Lucian Grigorescu. Am fost prima data la Balcic sa-l cunosc pe Tonitza in 1933. Sunt de atunci multi ani. Mai intai a aparut ambianta dobrogeana in constiinta tarii, apoi oamenii, a fost o intrare triumfala in cultura nationala. Dobrogea nu a fost cucerita, ci asimilata prin cultura".Nu-i placeau interviurile dar nu a refuzat sa dialogam. O parte din acest text a vazut lumina tiparului in vara anului 2001. Interviul integral va fi publicat intr-o carte aflata in pregatire, sub titlul provizoriu: Album cu prieteni.Am fost un om activ, nu un spectator al anilor mei "Daca trebuie sa ma prezint pot spune ca sunt roman, nascut la Dej, pe valea Somesului, de unde la 11 ani l-am parasit si ne-am stabilit la Cluj, dupa ce am urmat liceul de la Blaj. Un ardelean care a trait dramatic evenimentele din Transilvania. In 1942, locuind in Ungaria cu pasaport unguresc, sunt arestat, lasat in compania a 7-a speciala de pedeapsa pentru munca. Eram 208 oameni din care au ramas in viata doar 8, in numai doua saptamani. Compania a fost dislocata in Ucraina, unde avea misiunea de a demina locul. Fara nici un aparat, fara cunostinte de specialitate, deminarea insemna sa calci pe mina si sa sari in aer odata cu ea. Cea mai groaznica infrangere din toata istoria armatei maghiare a fost tot la Voronej, in Ucraina, o armata compusa din 257.000 militari, din care peste 150.000 tineri romani, pierde 120.000 dintre ei, toti romani, care - se intelege - au fost trimisi sa moara.Am fost in tot timpul un om activ, nu un spectator al anilor mei. In ultima vreme s-a vorbit despre mine in legatura cu salvarea evreilor din Romania si obisnuiesc sa spun ca astazi as putea fi legat pentru lucruri pe care le-am facut atunci in conspiratie si impotriva ordinii de drept. Sunt un om care nu s-a abatut de la idealurile de viata. Am renuntat la vocatia mea de violonist si apoi la cea de pictor, de cea din urma obligandu-ma realismul socialist care imi impunea o viziune si chiar o tehnica pe care le socoteam desuete. Am facut 4 ani de puscarie si in 1956, eliberat, am fost nevoit sa parasesc Ardealul ca foarte multi tineri intelectuali. Pe mine partidul comunist m-a bagat in puscarie".Politicienii nostri sunt in mare masura improvizati"Eu nu sunt un adversar sau un dusman al ungurilor. Am luat un doctorat in maghiara la Budapesta. Dar exista o Ungarie insemnand societate maghiara, birocratie maghiara, armata maghiara, care din totdeauna dar mai ales de la semnarea Tratatului de la Trianon din iulie 1920 nu are alt scop decat recastigarea Transilvaniei pentru Ungaria. Eu traiesc in Transilvania care se afla intr-un fel de stare coloniala din punct de vedere economic, din fericire, culturala inca nu. Cultura maghiara este inca una serioasa si nu este foarte atractiva pentru fostii minoritari ai Ungariei.Eu cred ca politicienii romani nu inteleg sau au inceput sa inteleaga tarziu acest pericol. A face politica inseamna a cunoaste, a fi in clar si a prevedea. Cunosti lucrurile fundamentale, telurile cele mai importante ale unor forte cu care esti sau nu esti in colaborare, dar existi in acelasi timp. Politicienii nostri sunt in mare masura improvizati. Nu vreau sa-i critic pentru ca ei nu au o situatie prea usoara. Dar nu se poate avea incredere in asigurarile pe care le dau unii si altii in privinta Transilvaniei. Ungurii vor Transilvania. Lumea romaneasca are mari slabiciuni: indiferenta, necunoasterea fenomenelor".Postscriptum"Chestiunea maghiara", lucrarea care a starnit, cum astepta si autorul ei, vii reactii, mai ales in randul unor politicieni inversunati, a aparut in 2001 la editura Valahia din Bucuresti. Am primit cartea prin posta, cu dedicatie. Cartea este o dureroasa si aprofundata analiza a unor fapte si atitudini straine fata de Romania. Este un apel la cunoastere si veghe. Si se incheie testamentar: "Intr-o lume "inabusita de politica", oamenii care gandesc omeneste trebuie sa se regaseasca alaturi - in afara atatarilor, care impiedica regasirea. Si in miezul realitatilor profunde, care trebuie luate asa cum sunt, dincolo de subiectivitatea unor impresii si pareri". La 94 ani, impovarat de tristetile veacurilor trecute si de incertitudinile prezentului, Raoul Sorban a plecat sa regaseasca eternitatea lumii romanesti.