Tara, tara, vrei turisti?

Pe vremuri, cand nu exista Internet si copiii isi petreceau timpul liber pe strazile cartierelor, jocul lor preferat se numea Tara, tara, vrei soldati? Pentru cine nu stie jocul rezumam ca doua tabere, fata in fata, fiecare din ele cu participantii sai tinandu-se de mana, tragandu-se dintr-o parte in alta, isi incercau fortele strigand sacadat la fiecare tentativa de a sparge randul: tara, tara, vrei soldati? Cam la fel s-au petrecut lucrurile si la Bursa de turism de la Mangalia in care locul soldatilor l-au luat turistii si cauza lor pentru 2007. De-o parte unii, de-o parte altii si la mijloc un grup de figuranti animati de zgomotele celor doua tabere combatante.Initiativa de a organiza asemenea targuri de oferte nu este nici noua, nici singulara. Si de data aceasta se remarca meritul Camerei de Comert din Constanta care se implica in multele probleme economice ale judetului, suplinind deseori cu succes apatia unor autoritati locale sau aplanand asperitatile politice binecunoscute. Aceasta bursa se afla la a 14-a editie, consecventa organizarii ei demonstrandu-i eficienta. Locatia aleasa de aceasta data - hotelul "Paradiso", fost - "Mangalia", s-a dovedit extrem de redusa fata de numarul mare al posibililor participanti, pornind de la simpla informatie ca 46 la suta din turismul Romaniei se afla in Dobrogea. In acest context, ar fi trebuit sa fie luate cu asalt toate marile hoteluri din sudul litoralului, macar la fel de agresiv ca la targurile de imbracaminte. Probabil ca reprezentantii fabricilor de confectii si patronatele din ramura stiu mai bine sa-si apere interesele si nevoile, in timp ce in turism se afla in prezent prea putini profesionisti cu vechi state si prea multi oameni de afaceri interesati exclusiv sa castige repede, pe termen scurt. In concluzie, la Bursa au fost prezente putine agentii, autoritatea de la centru a fost de mana a doua si a treia, discutiile s-au purtat in diverse tonalitati, de la timbrul acut la vorbe de dojana si de la laude la aruncat cenusa pe chelie. Cel mai mare dintre sefii prezenti, cu vadita vocatie didactica - a facut mai mult reguli de buna purtare, necunoscand insa raspunsul la prea multele problemele ridicate. Este greu de definit starea turismului de astazi. Unii l-au apreciat ca fiind normal, copie dupa chipul societatii romanesti, altii l-au criticat ca fiind extrem de slab si dominat obsedant de sindromul "Bulgaria", indus mai ales de media. Cu siguranta, patronii de hoteluri, restaurante si divertisment din statiuni au incercat sa mai puna anul acesta cateva flori la palaria litoralului pentru a-l prezenta la petit. Dar singuri nu au putut face mare lucru. Si nu vor putea vreodata. Dintre toate relele acestei veri, intr-o ordine aleatorie, trebuie sa incepem cu starea drumurilor, mizerabila, cu lipsa unui transport civilizat spre litoral: fara chartere, cu trenurile facand rute ocolitoare si paguboase, cu lucrarile la autostrada demarate si ele in acelasi timp, o completa lipsa de strategie si coerenta patronata chiar de Ministerul transporturilor si, printre altele, si al turismului. Ca un paradox acceptat tacit de organizatorii vacantelor romanesti, grupuri de turisti straini soseau pe aeroporturi bulgaresti si erau apoi transportati cu autocarul in statiunile Mangaliei, ca sa ajunga mai repede si bine la destinatie. O a doua mare bila neagra pentru litoral a fost lipsa promovarii ofensive, de impact, dupa strategii si norme profesionale. Niciodata ca in acest sezon nu s-a aruncat cu bani degeaba, pe spoturi de reclama prost realizate, tarziu lansate si total ineficiente. In continuare, Romania duce o lipsa acuta de materiale de promovare, ceea ce se produce este un ambalaj scump, stralucitor, pe un continut fara mesaj si valoare. Pe aceeasi linie se inscriu lipsa unei legislatii adecvate, grija fata de personalul care lucreaza doar cateva luni pe an si nu beneficiaza de nicio protectie sociala in restul timpului, ambientul dezolant in multe statiuni, statutul plajelor, insecuritatea turistilor, cainii vagabonzi, insalubritatea plajelor, decibelii restaurantelor. Sa nu mai pomenim de panourile atarnate prin Mamaia care au adus prejudicii de imagine nu numai statiunii, ci intregului oras, nici de aglomeratia soselelor, amestecandu-se in trafic TIR-uri cu atelaje si limuzine pe unicele mari sosele ce leaga localitatile intre ele. Evident, randurile de fata nu se vor decat o succinta relatare mai acida a unei manifestari care putea sa dea tonul primului sezon european al verii 2007, dar din pacate s-a rezumat la o sedinta de observatii si acuze. Propunem in continuare un scurt istoric al turismului litoral din perioada interbelica, poate cea mai ambitioasa din istoria tarii, in care guvernantii si autoritatile locale au stiut sa faca din aceasta ramura de activitate o cauza nationala. Iar castigul a fost de proportii europene.