103 ani de la moartea lui Ion Mincu. A proiectat interiorul Catedralei Sfinţii Petru şi Pavel din Constanţa

Astăzi se împlinesc 103 ani de la moartea arhitectului Ion Mincu.
Ion Mincu (n. 20 decembrie 1852, Focșani - d. 6 decembrie 1912, București) a fost un arhitect, inginer, profesor și deputat român. Promotor al unui stil românesc în arhitectură, cunoscută și ca arhitectură neo-românească, Mincu a integrat în operele sale specificul arhitecturii tradiționale din România. Exemple în acest sens sunt Bufetul din Șoseaua Kiseleff (1882-1892), vila Robescu din Sinaia, Casa Lahovari, Casa Petrașcu.

Studiile secundare le efectuază la Liceul Unirea din Focșani, între anii 1863-1871.
În anul 1871 se înscrie la Școala Națională de poduri și șosele din București, pe care o absolvă în 1875 și obține diploma de inginer.
Între 1877-1884 studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris, avându-i ca profesori pe Remy de Louanges și J. Gaudet, și obține diploma de arhitect.
În 1883 primește premiul Societății centrale a arhitecților francezi.
Întors în țară, între 1892-1897, are o activitate didactică și își aduce aportul la înființarea Școlii de arhitectură a Societății Arhitecților Români.
Între 1898-1912 este profesor la atelierul de proiecte al Școlii Naționale de Arhitectură, iar apoi la Școala Superioară de Arhitectură din București.
Între 1895-1899, Ion Mincu a fost deputat în Parlamentul României.
Între 1903-1912 este președintele Societății Arhitecților Români.

A proiectat interiorul catedralei din Constanţa
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța fost construită între 1883-1895, în stilul vechii arhitecturi din Țara Românească, sub conducerea arhitectului Carol Benesch, planurile de interior fiind realizate de arhitectul Ion Mincu, scrie wikipedia.org.
Sculptura este bine reprezentată la catapeteasma și strane, ca și la candelabre, policandre și sfeșnice (aliaj metalic din bronz cu alama) proiectate, de asemenea, de Ion Mincu și lucrate la Paris.

Deschiderea are loc la 22 mai 1895, din cauza non-conformismului picturii, care a trebuit să fie refăcută de George Demetrescu Mirea.
Construcţia, în stil neobizantin, din cărămidă presată, impune prin monumentalitatea fațadei și prin turnul înalt de 35 m. Pictura este refăcută in 1959-1961, de către Gheorghe Popescu şi Niculina Dona- Delavrancea, frescele fiind redate în factura neobizantină, cu o coloratură românească.
Catedrala a servit drept biserică parohială, iar între anii 1925 – 1950 a fost folosită ca biserică episcopală a fostei episcopii a Tomisului. La 3 august 1941, din cauza unui bombardament sovietic, altarul, catapeteasma cu icoanele și pictura au fost avariate și parțial distruse.
Resfințirea așezământului de cult s-a săvârșit în 1951 de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Justinian și de către Prea Sfințitul episcop Chesarie Păunescu.
Distincții
Ca o recunoaștere a importanței sale în evoluția școlii românești de arhitectură, începând cu anul 1953, Universitatea de Arhitectură și Urbanism din București îi poartă numele.
În anul 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.