27 august Sfântul Mucenic Fanurie

Pe la anul  1500 d. Hr. în ţinutul Ilion din Insula grecească Rodos, nişte păstori vedeau o flacără strălucitoare pe coamele prăpăstioase ale munţilor stâncoşi. Crezând că acolo s-ar ascunde o comoară, s-au căţărat  până ce au ajuns la gura unei peşteri.
 
Mare le-a fost uimirea când au văzut că lumina puternică era dată de sf. Moaşte, străjuite de o lumânare. 
Aceasta a rămas comoara lor şi a tuturor creştinilor ortodocşi care cer ajutor de la sfântul găsit. 
 
Şi privind cu luare aminte au văzut pe pieptul Sfântului o piele de animal, ca un pergament pe care era înscrisă viaţa acestuia. 
Este Sf. Mucenic Fanurie pe care Biserica îl pomeneşte în calendar, azi 27 august. 
 
Povestea, biografia, legenda sau tradiţia locului a ajuns în sinaxare şi este minunată. 
Tatăl lui era păgân, fiind mare negustor şi avea mulţi copii, iar Fanurie era cel mai mare. Avea o mamă frumoasă şi bogată.  Dar omul a căzut pradă tâlharilor, care au silit apoi familia să vândă toată averea, sub motivul mincinos că era împrumutat. Şi aşa au ajuns săraci, încât femeia fără nici un sprijin era la un pas de disperare.
 
Aceasta este imaginea întipărită în mintea copilului Fanurie, care avea 12 anişori şi se mândrea totuşi în nevoinţele lor, cu  mama care se chinuia să-i crească. 
 
În joaca lui de copil, Fanurie îşi lăuda mama pentru vrednicia ei, dar un copil care auzise în casa lui vorbe urâte, i-a spus că nu-i chiar aşa de bună maică-sa cum  crede el. Deoarece seară de seară, după ce îi hrăneşte şi îşi culcă copiii, pleacă într-o cârciumă de noapte, unde se adună beţivi cu apucături josnice. 
 

Fanurie n-a dat crezare acestor vorbe, până când  s-a convins cu ochii lui. Noaptea  mama  lor  pleca de acasă îmbrăcată în haine potrivite acelui loc şi dată cu  parfumuri din ,,mirodenii” alese, dansa spre plăcerea beţivilor şi celor din anturajul lor. 
 
Apropiindu-se copilul de scenă a strigat cât l-a ţinut gura: ,,Mamă!” 

A fugit spre casă cu lacrimile în suflet pe care le-a şters doar rugăciunea şi sfinţenia vieţii sale şi ofranda pâinicilor (fanuropita), care se împart în această zi pentru iertarea mamei sale, care vâzându-şi copilul  a căzut moartă.
 
A plecat din cetate urmând cursul râului printre stânci, până a ajuns  pe ţărmul mării, unde  câţiva păstori voiau să treacă cu corabia, dar pe el nu l-au luat. Era în acea pustietate un sihastru pe care Dumnezeu îl trimite providenţial să-l ia pe copil de acolo. I-a spus pe nume Fanurie, încât a rămas înmărmurit, crezând  că poate bătrânul i-a cunoscut cândva părinţii. În aceste locuri aride şi în peştera acestui sfânt s-a nevoit Fanurie, care a devenit creştin primind sf. Botez. Mânca din trei în trei zile, apoi doar sâmbăta puţină pâine, apă şi legume. Aşa s-a nevoit în scorbură cu post şi rugăciune, împărtăşindu-se des, iar prietenii lui erau sălbăticiunile pustiului şi Iisus. 
 
Luând binecuvântare, cu dor s-a întors  acasă să-şi vadă fraţii şi să-i ceară iertare mamei, pentru că a plecat fără voie. Mare amărăciune l-a cuprins, când ajungând în cetate la casa părintescă nu mai era nimeni, toţi împrăştiindu-se în lumea largă. Mama murise chiar în noaptea aceea, pe care Fanurie nu a uitat-o niciodată! A înţeles că aşa a fost voia Domnului, ca el să urmeze drumul  spre Cer şi să se roage pentru cei necăjiţi, neajutoraţi, sărmani, orfani, bolnavi  şi păgubiţi. 

 
Şi aşa de mult era îmbunătăţit cu har spre desăvârşire, încât nevoitorii care-i căutau sfinţenia şi pribegeau prin crăpăturile munţilor, veneau la el pentru sfaturile şi râvna sa. Datorită vieţii lui sfinte vestea s-a răspîndit şi  lumea a început să facă poteci către peşteră, unde primeau tâmăduiri.
 
Văzând sfântul că poporul este năpăstuit şi are nevoie de ajutorul lui, a ieşit în lume să le vorbească despe Hristos şi să le tămăduiască neputinţele. Şi cei bogaţi şi cei săraci îi cereau ajutorul, iar idolii crăpau prin cetăţi spre bucuria unora şi turbarea dregătorilor. 

Învie chiar pe fiica unui dregător, dar vrăjitorii idoleşti care ţineau poporul în asuprire şi întuneric, l-au defăimat si prigonit până în ziua în care au reuşit prin veninul lor drăcesc să-l pârască împăratului. Multe şi groaznice au fost chinurile pe care minunat le-a îndurat, încât mulţi văzând minunile se botezau.  
 
Şi cum nimic nu este întâmplător, după multe  invazii  şi nelegiuiri  petrecute şi în aceste locuri, printre dărâmături  se descoperă o icoană veche, datând din a doua jumătate a  veacului al XIV- lea, pe când insula era stăpânită de cavalerii Ioaniţi.  
 
A fost găsită miraculos printre moluz pe ruinile unei  bisericuţe, de către muncitori. 

Este Icoana cu chipul sfântului Fanurie,  având în jur 12 scene cu chinurile şi martiriul său. Episcopul locului Nil (1355-1369) a descifrat inscripţia: Ο Άγιος Φανούριος ,,adică cel ce se arată”. 
 
,,Ca o stea ai răsărit în Biserica lui Hristos şi pe toţi i-ai luminat, în chip minunat arătându-te, slăvite Fanurie” (troparul).
Iată, una din multele  sale minuni! 
 
Trei  preoţi din insula Creta căzuţi în mâna piraţilor, ajung robi în Rodos la un stăpân turc. Ştiau că această insulă grecească este protejată de sf. Fanurie şi  s-au rugat zile întregi cu lacrimi ca să-i scape. Lucrurile şi evenimentele  au luat o turnură minunată, încât preoţii au fost eliberaţi şi au plecat cu o icoană a sf. Fanurie.
 
 ,,O, Preaminunate Fanurie, cu lacrimi fierbinti alergând la a ta ocrotire, ne rugăm ţie: izbăveşte-ne cu rugăciunile tale cele bineplăcute lui Dumnezeu, de toată nevoia şi necazul.” (acatist)

I s-a îngăduit să-şi facă ultima rugăciune înainte de a fi omorât, având o cruce în mână şi o lumânare aprinsă, ca tot creştinul să vadă Împărăţia lui Dumnezeu.
 
 ,,Doamne, Dumnezeule, Cel ce ai miluit pe cei care au strigat către Tine, fă ca tot cel ce va face o turtă cu ulei şi zahăr sau o plăcintă şi o va da săracilor să fie ascultat în orice durere dreaptă va avea. Aceasta să fie pentru iertarea păcatelor mamei mele, care a murit păcatoasă”
 
 Iată răspunsul lui Dumnezeu:
 
 ,,Fie, Fanurie, după cuvântul tău şi tot cel ce te va chema pe tine în ajutor să fie ascultat de Mine şi tu vei fi ajutorul celor din nevoi”. 
Şi de atunci în tradiţia poporului grec în această sfântă zi,  în  insula Rodos  şi toată Grecia ortodocşii împart fanuropita sau pâinicile sfântului.
 
Comunităţile greceşti din întreaga lume în Biserici (în oraşul nostru Constanţa - Biserica Schimbarea la Faţă) aduc rugăciuni sf. Fanurie, ocrotitorul celor aflaţi în necaz şi împart turtele Sfântului. Cel care împarte spune : ,,Să fie pentru mama Sf. Fanurie".
 
,,O, Preaminunate Fanurie, cu lacrimi fierbinti alergând la a ta ocrotire, ne rugâm ţie: izbăveşte-ne cu rugăciunile tale cele bineplăcute lui Dumnezeu, de toată nevoia şi necazul.” (cântare numită condac)