75 de ani de la lupta aeriană a lui Horia Agarici cu avioanele rusești. I s-a spus Salvatorul Constanței

 
Zilele acestea se împlinesc 75 de ani de la celebrele bombardamente ale armatei sovietice asupra litoralului românesc, și cu precădere asupra Constanței.
 
La 22 iunie 1941, Ion Antonescu a dat celebrul ordin de trecerea Prutului.
Noua campanie a armatei avea să schimbe total cursul războiului, și desigur al Istoriei.
În ambele tabere, și în cea sovietică și în cea românească, primii care au intrat în luptă au fost aviatorii.
La primele ore ale zilei, o formație de șase bombardiere sovietice s-a apropiat, peste Marea Neagră, de instalațiile portuare ale Constanței. Misiunea de apărare a litoralului o avea Escadrila 53, care era plecată în misiune.
La baza de la Mamaia rămăsese doar locotenentul Horia Agarici, cu rezervoarele de carburant perforate.
Care chiar și așa nu a ezitat să intre în luptă când s-a dat alarma.
Îndrăzneala lui avea să îl facă să devină un simbol al aviației de vânătoare.
La ora 12:00 s-a dat alarma: au fost semnalate bombardiere sovietice, care, după toate aparențele, se îndreptau spre Constanța, cu misiunea probabilă de a ataca portul. În ciuda tuturor regulamentelor, Agarici decolează fără ordin, fără coechipier, cu un singur rezervor plin, pornind “la vânătoare”.
Norocul și simțul său de orientare îl ajută și, în curând apare în fața sa, zburând la altitudinea de 600 de metri, un grup de cinci avioane de bombardament.
Profitând de poziția favorabilă (deasupra și în spatele țintei), Agarici atacă. Întâi trage în bombardierul din capul formației. Îl lovește decisiv. Avionul sovietic cade în mare și explodează odată cu bombele pe care le transporta.
După care Agarici revine la atac, trăgând în avionul din dreapta, care cade. Apoi atacă și al treilea inamic, care se îndreaptă spre sol, deși nu are incendiu la bord. Probabil că echipajul a ales prizonieratul… În acel moment, al doilea avion lovit de Agarici este luat în primire și de artileria antiaeriană română.
Celelalte două avioane sovietice au dispărut în acest timp, abandonând misiunea, iar Agarici a revenit pe Mamaia, în limită de benzină. Rezultatul primei lupte aeriene din acest război a fost: trei bombardiere sovietice doborâte, dintre care două atribuite locotenentului Horia Agarici și al treilea, în comun, aviatorului și A.C.A.

La revenirea la sol, Agarici a fost felicitat de comandantul flotilei, ca și de camarazii săi.
A fost citat prin ordin de zi pe armată, celebritatea lui fiind continuată și de versurile lui Păstorel Teodoreanu, puse pe note de Gherase Dendrino pentru un șlagăr la modă în vara lui 1941, ”A plecat la vânătoare Agarici/A plecat ca să vâneze bolșevici”.
Numai că la puțin timp, peste patru ani rușii veneau la putere în România.
Agarici este trecut în rezervă, în anul 1955 el este degradat, ca și alți aviatori care se distinseseră pe frontul de est. A fost întemnițat la Aiud ca deținut politic, fiind condamnat la 25 de ani de muncă silnică, și eliberat prin grațierea generală din 1964. A fost reabilitat și i-a fost redat gradul de căpitan de abia în 1965.
A murit în 1982, la Constanța, fiind înmormântat cu onoruri militare.