Atanasie Stănculescu a murit într-un azil de bătrâni. Avea 88 ani

Fostul ministru al Apărării, generalul Victor Atanasie Stănculescu, a încetat din viaţă, într-un azil de bătrâni. Avea 88 de ani. 

Victor Atanasie Stănculescu s-a născut la data de 10 mai 1928, în oraşul Tecuci (judeţul Galaţi). A muncit ca brigadier pe şantierul naţional de la Bumbeşti - Livezeni, unde a ajuns instructor de şantier şi apoi instructor sanitar al şantierului. A urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Artilerie din Sibiu, apoi Facultatea de Artilerie din cadrul Academiei Militare "I.V. Stalin" din Bucureşti şi ulterior un curs postuniversitar în cadrul Academiei de Studii Economice din acelaşi oraş.
 
După absolvirea Şcolii de ofiţeri, este avansat la gradul de locotenent şi repartizat la Centrul de Instrucţie al Artileriei "Mihai Bravu". A urmat apoi Academia Militară, fiind coleg cu viitorul general Vasile Milea şi la 23 august 1952 a fost înaintat la gradul de locotenent-major. A urmat o carieră militară strălucită. La data de 5 septembrie 1952, după două săptămâni de la precedenta avansare, este înaintat la gradul de căpitan "la excepţional".
 
Şi-a depus candidatura de membru PMR la 22 decembrie 1954, într-o cerere transmisă Organizaţiei de bază a UM 04348 Timişoara, motivând necesitatatea admiterii sale în partid. A urmat cursuri de pregătire politică la Universitatea serală de marxism-leninism. A fost admis ca membru al PMR în martie 1957. Este repartizat în anul 1952 în funcţia de şef de Stat Major al Artileriei Corpul 38 Armată din Timişoara (1952-1955). Va îndeplini apoi funcţiile de şef secţie în Marele Stat Major, şef de direcţie şi apoi locţiitorul şefului Marelui Stat Major şi şeful Direcţiei Organizare, Mobilizare, Planificare, înzestrare din Marele Stat Major. În anul 1955 a fost avansat la gradul de maior şi apoi în anul 1960 la cel de colonel.
 
În anul 1968, în perioada invaziei sovietice în Cehoslovacia, este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). Remarcat pentru cunoştinţele economice dobândite, este desemnat să conducă Direcţia economică a Ministerului Apărării Naţionale. Îndeplineşte apoi funcţiile de adjunct (1981-1986) şi apoi prim-adjunct (1986-1989) al ministrului apărării naţionale. În paralel, a fost preşedinte al Federaţiei Române de călărie şi pentatlon modern (1971-1990).
 
La data de 17 decembrie 1989, având funcţia de ministru adjunct al apărării naţionale, a fost trimis de Vasile Milea la Timişoara pentru a reprima revoluţia. Ceauşescu a fost foarte mulţumit de activitatea lui, întrucât l-a numit comandant militar unic al Timişoarei. Întors la Bucureşti în noaptea de 21-22 decembrie, s-a deplasat la Spitalul Militar din Bucureşti, unde l-a rugat discret pe comandantul spitalului, un bun prieten de-al lui, să-i pună un picior în ghips, pentru a se sustrage în acest fel de implicarea pe mai departe în reprimarea revoluţiei. Totuşi s-a prezentat la Comitetul Central al PCR, la chemarea lui Nicolae Ceauşescu, şi a fost numit de acesta ministru al apărării naţionale în locul lui Vasile Milea, care s-a sinucis în jurul orei 9.30 dimineaţa (pe 22 decembrie).
 
După fuga soţilor Ceauşescu din clădirea CC la 22 decembrie 1989, generalul Victor Stănculescu a trecut de partea Revoluţiei şi a transmis telefonic, la ora 13:30, Ordinul nr. 38 care prevedea următoarele: "Unităţile militare de pe întreg teritoriul ţării se retrag în cazărmi, în ordine şi calm, fără a se lăsa provocate, dezarmate sau dispersate. Unităţile militare care sunt angajate în faţa sediilor comitetelor judeţene de partid vor calma spiritele, fără să tragă, după care se retrag în cazărmi. În unităţi se va organiza apărarea cazărmilor şi a tuturor obiectivelor militare.
 
De asemenea, el a preluat conducerea Armatei Române, scoţând-o de sub ordinele comandantului suprem al forţelor armate care rămăsese Nicolae Ceauşescu. În nota telefonică nr. 39 transmisă tot atunci, el dădea următorul ordin către Armată: "Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Apărării Naţionale. Faţă de cele ordonate, comandanţii militari să asigure paza obiectivelor civile de importanţă deosebită cu subunităţi înarmate, care să nu tragă decât în situaţia în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorităţilor în asigurarea pazei, comandanţii militari să se pună de acord cu reprezentanţii organelor locale. Militarii care asigură paza acestor obiective să poarte pe braţul stâng banderolă tricoloră", scrie Wilkipedia.

 
În anul 1990 o comisie guvernamentală de anchetă a evenimentelor din 1989 condusă de Viorel Oancea a propus trimiterea sa în judecată pentru participare la reprimarea revoluției. Acest lucru s-a întâmplat abia în 1997. În anul 1999 a fost condamnat de Curtea Supremă la 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav săvârșit prin reprimarea revoluției din Timișoara, hotărâre confirmată în 2000 în urma recursului.
 
Pe 20 mai 2014, după ispășirea a cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat, Victor Stănculescu a fost eliberat condiționat.  În 24 martie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerea lui Victor Stănculescu și a coinculpatului său din proces, Mihai Chițac, cu privire la pretinsele nereguli din procesul prin care au fost condamnați.
 
Ca urmare a recursului în anulare promovat de procurorul general Tănase Joița, aceste hotărâri judecătorești au fost casate în 2004, dar după rejudecare, au fost reconfirmate în 2007. În octombrie 2008 Curtea Supremă a respins recursul generalului Stănculescu la decizia din 2007, acesta ispășindu-și în prezent în închisoare sentința pronunțată în 1999. Prin aceeași hotărâre, a fost degradat militar, urmând a fi scos din evidențele militare.