Cine a fost "Doamna Elina"?

România a avut de-a lungul veacurilor femei care au influenţat istoria şi a căror existenţa nu a rămas neobservată. Un loc de cinste printre acestea îl ocupă doamna Elena sau Elina, fiind mai cunoscută sub numele Elina. Născută în 1598, aceasta este fiica postelnicului Radu Năsturel şi a doamnei Calea Calomfirescu. Ea impresionează prin educaţia aleasă de care dispune, având cunoştinţe în artă, literatură, istorie şi fiind cunoscătoarea a limbilor slavonă şi greacă, asemeni fratelui ei, cronicarul Udrişte Năsturel, care a fost cel dintâi cărturar român al secolului al XVII-lea, cât şi primul scriitor de limba română.
 
Bunicul din partea mamei al Doamnei Elena a fost unul dintre cei mai curajoşi soldaţi ai domnitorului Mihai Viteazu, considerându-se că “în toată Ţară Românească nu mai era altul că dânsul”. Se căsătoreşte cu Matei din Brâncoveni, rudă a familiei Craioveştilor, care va deveni domn al Ţării Româneşti şi cel mai mare ctitor al românilor. Alături de soţia sa, acesta a lăsat o bogată moştenire culturală poporului român, care este o dovadă a familiei frumoase pe care cei doi o formau, ce se reflectă şi în frumusteţea cu care conducea Ţară Românească.
 
Prezenţa Doamnei Elena în conducerea ţării a fost simţită, ea fiind cea care îl sfătuia, alături de fratele ei, Udrişte Năsturel, atât în probleme ce ţineau de politică internă, cât şi externă. Împreună, cei doi au ctitorit 46 de lăcaşuri de cult, printre care se află mănăstirile Cornăţel, Sadova, Arnota, Căldăruşani, sau bisericile Sfântul Dumitru din Craiova, Sarindeşti din capitală sau Sfinţii Apostolui din Ploieşti. De asemenea, datorită ei se construieşte biserica din Horeşti, din judeţul Ilfov şi se repara mănăstirea din Ocnele Mari, Slătioarele.
 
Numită de Nicolae Iorga patroana literară, Doamna Elena s-a implicat foarte mult în activităţile culturale ale epocii, aducând multe contribuţii înfloririi culturale ale acelei vremi, deoarece era o iubitoare de cultură.
Împreună cu fratele ei, Udrişte Năsturel, introduce tiparul în Ţară Românească şi a avut o mare influenţă în înfiinţarea a trei tipografii, situate în mănăstirile Govora, Câmpulung şi Dealu.
Împreună cu fratele ei a tradus cartea “Urmarea lui Hristos” – (“Imitatio Christie”), scrisă de Thomas de Kempis din limba latină în slavonă, carte ce este tipărită pe dată de 15 aprilie 1647. Prefaţa cărţii este scrisă de ea, cu semnătura ,,Doamnei Elena, stăpână Ungrovlahiei, soţia prealuminatului domn şi voievod Io Matei Basarab“.