Cine-a pus furtunu-n drum Cursa cu obstacole de la Policlinica 2 Constanţa (galerie foto)

De vreo două săptămâni, pe trotuarul din faţa Policlinicii numărul 2 din Constanţa, un investitor-strategic a lăsat, de izbelişte, un furtun foarte gros. De atunci au început adevărate dezbateri pentru că nimeni, nefiind de profesie, nu ştie de ce le-a lăsat acolo meseriaşul de la investitorul strategic.
Şi de atunci polemici în toată regula: Este un furtun? Este o conductă? Este o ţeavă?
Dar mai apar şi alte teme de dezbatere, mai ales că bizara reminiscenţă a constructorilor are forma unui cerc aproape perfect. O fi al Primăriei? Nu, că primarul nostru nu-i lăsa pe constructori, aşa, de capul lor. O fi al Consiliului Judeţean? Se poate, dar are instituţia asta aşa lucrări în municipiu?
Aaaa. Este al Prefecturii Constanţa, că Prefectura este peste tot, e-n toate cele ce sunt. Unul ceva mai timid a venit cu o teorie şocantă: este lăsată de nişte ăia cu ozn-ul. Nu se vede ce formă frumoasă are? Numai nişte din ăia dotaţi puteau face aşa lucrare care nici nu pare diavolească nici dumnezeiască.
Ba chiar altul spunea că ar fi bine ca toţi care trec pe acolo să calculeze ceva pe bază de Pi, adică de 3,14. Acolo ceva: suprafaţa cercului acela, raza, circumferinţa, etc.
Altul mai şugubăţ a vrut să se urmărească, pardon, să se monitorizeze cât de uşor, sau de greu, se poate sări peste ţeava cu pricina.
Şi uite-aşa ne-am apucat să vedem cum se trece obstacolul din faţa Policlinicii II din Constanţa, acolo unde se fac tot felul de analize şi vin femei cu copii în braţe, bolnavi, bătrâni, dar şi mulţi pietoni de toate vârstele.  

Primii care s-au încumetat au fost doi vârstnici, probabil soţ şi soţie. Ei au acţionat şi aici, ca pe parcursul întregii lor vieţi de cuplu: „Mereu împreună. Doar moartea ne va despărţi”.

 Am spus întotdeauna: un pas mic pentru mine, un pas mare pentru omenire. Aşa au zis şi ăia când au ajuns pe lună.
 
Pasul sus-sus. Unu-doi-trei-patru. Ţine cadenţa. Unde te gândeşti? Lasă problemele acasă. Aici fii atent la comandă. Hai, din nou: unu-doi-trei-patruuu. Stâng-drept-stâng-drept. Bine cadenţa, lasă maneaua că nu se ascultă muzică aici. Aici e treabă serioasă.


Alţii. Aşa. Ca la rumba. Doi paşi în faţă, doi înapoi. Hai, hai veniţi şi voi. Cine nu este cu noi este împotriva noastră.

 Ia uite şi vecinul. Nu are curaj să treacă peste obstacol cu căruciorul. Halal bărbat. De-abia cum îl cunoaştem. Noi credem că este mai curajos.
 
Cine este bărbat, este. A luptat împotrivă ruşilor, a nemţilor, a bolşevicilor, a comuniştilor, a securităţii, a capitalismului. Cu fruntea sus a ieşit din toate alea. Şi cum să se lase la un furtun? Cu voioşie vom trece peste toate. Bravo băieţi. Mai ridicaţi ştacheta că suntem la alt nivel.
 
Eeee. Se schimbă total problema. Obstacolul furtunos face piciorul frumos. Şi se mai demonstrează ceva. Rochia mulată pe corp mult bine aduce. QED.

Ia uite şi la ăsta. Zici că-i cercul lui. Dar dacă îşi apără teritoriul ce ne facem. Mai ales că pare a fi şi un pic şmecheraş. Stă cu spatele, se face că nu ne vede. Dar mai ştii. Odată se dă la noi. Pentru că se ştie: câinele care nu latră acela muşcă.

   
Cum dracu selfie aici?. Ce vrea şi soacră-mea asta este imposibil. Selfie, selfie ştiu că mă vrei. Selfie, selfie ştiu că mă placi. Selfie, selfie….

Aici nu mai este deloc de glumă. Aici este cel mai trist. De fapt trist este tot. Trist este că nimeni nu vede de două săptămâni un ditamai furtunul în mijlocul unei policlinici foarte importante din Constanţa.
Trist este că toţi trecem nepăsători. Bine că am trecut obstacolul. Lasă-l acolo. Să-l mai treacă şi alţii.