Citește cuvântul ÎPS Teodosie Pastorala la Sărbătoarea Nașterii Domnului 2015

Teodosie,
Din milostivirea lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Tomisului,
 
Iubitului nostru cler , cinului monahal
şi dreptcredincioşilor creştini, har şi pace
de la Dumnezeu-Tatăl, iar de la noi, arhiearesca binecuvântare
 
,,Hristos Se naşte, slăviţi-L,
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L,
Hristos pe pământ, înalţaţi-vă!”
 
Iubiți părinți slujitori ai sfintelor altare,
Drept măritori creștini,
 

Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai întâi de toate sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic S-a făcut Om, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, adică pentru a dărui oamenilor, păcătoși și muritori, iertarea păcatelor și viață veșnică ,,Această mântuire au căutat-o cu stăruință și au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la noi” ( I Petru 1,10).
Taina Întrupării Fiului veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire nesfârşită faţă de om, este temelia şi inima credinţei creştine. Sfântul Evanghelist Ioan, Apostolul iubirii, copleşit de măreţia iubirii divine milostive, spune că ,,atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16).
Sfinţii Părinţi ai Bisericii au tălmăcit Taina Întrupării şi Naşterii ca om a Fiului veşnic al lui Dumnezeu, care, fără de început fiind, primeşte început, născându-Se cu trup în Betleem, şi, neîncăput fiind, încape în pântece şi vine să se nască pentru noi, din pântece de mamă-Fecioară , după cum ne vestesc cîntările Sărbătorii Naşterii Domnului.
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că ,,prin iubirea Sa mai presus de minte şi nesfîrşită pentru om, Dumnezeu a devenit cu adevărat şi prin natură tocmai ceea ce iubea”, adică om, și iarăți, acelaşi Sfânt Părinte ne învaţă că Dumnezeu Cuvântul ,,a binevoit a se întrupa pentru a ne învăţa, în limba noastră omenească şi prin pilde, cunoaşterea care depăşeşte orice limbaj, lucrurile sfinte şi ascunse (...), dar şi pentru că El, din iubire pentru noi, se ascunde tainic în esenţa spirituală a fiinţelor create, ca şi în litere, prezent întreg în fiecare şi în toată slava Sa (...)”.
Aşadar, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om pentru că omul păcătos şi muritor să fie ridicat din păcat şi moarte, să devină sfânt şi să trăiască veşnic, deoarece el a fost la început creat după chipul lui Dumnezeu Cel Sfânt şi veşnic viu. Prin lucrarea Sa mântuitoare, de unire a omului muritor cu Dumnezeu Cel veşnic, Iisus Hristos vindecă şi curăţeşte firea umană de ceea ce îi este nesănătos şi nefiresc, adică păcatul şi moartea, survenite ca urmare a despărţirii omului de Dumnezeu prin neascultare, neînfrânare şi nepocăinţă (cf. Facerea 2,17 şi Romani 6,23).
 
Preaiubiţi fii sufleteşti,
 
Cântările Sărbătorii Naşterii Domnului ne arată că întruparea sau înomenirea lui Dumnezeu-Cuvântul, din Fecioara Maria, are ca scop ridicarea omului pământesc, stricat prin păcat şi moarte, la viaţa cerească, nestricăcioasă şi veşnică:

,,Cerul şi pământul astăzi s-au unit, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit şi omul la ceruri s-a suit. Astăzi este văzut cu trup pentru om Cel din fire nevăzut” (Mineiul pe Decembrie, Nașterea Domnului, 25 decembrie, Vecernie, Litie).
,,Pe Cel după chip și asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei fără schimbare, că într-însul să înnoiască pe Adam cel stricat” (Ibidem).
Hristos Domnul, Care S-a născut, ca om, în peştera din apropierea Betleemului, este Fiul Cel veşnic al Lui Dumnezeu, Cel în Care, prin Care şi pentru Care au fost făcute cerul şi pământul, adică întreg universul, lumea nevăzută a mulţimilor de îngeri şi lumea văzută a mulţimilor de stele. Acest adevăr îl mărturisesc Sfinţii Apostoli, mai ales Sfântul Apostol Pavel şi Sfântul Apostol Ioan.
Fiul lui Dumnezeu Se întrupează, Se naşte cu trup omenesc, în chip mai presus de legea firii omeneşti, prin adumbrirea Duhului Sfânt, Maica Domnului rămânând fecioară şi după naştere. Fiul lui Dumnezeu Se naşte într-o peşteră în Betleem şi este înfăşurat în scutece în chipul cel mai smerit şi sărăcăcios, dar o dată cu aceste condiţii umile şi sărăcăcioase, pe bolta cerului a strălucit lumina şi slava lui Dumnezeu împreună cu mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”(Luca 2,9-14).
 
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,
 
După cum vedem, Dumnezeu Se arată oamenilor atât în chip omenesc, cât şi în chip dumnezeiesc; Se arată în smerenie, dar şi în slavă; Se apropie de oameni vorbindu-le, învăţându-i, vindecându-le suferinţele şi bolile, însănătoşindu-i şi trupeşte şi sufleteşte, Se face întrutotul asemenea oamenilor, afară de păcat (Filipeni 2,7; Ioan 8,26; II Corinteni 5,21); Se uneşte cu oamenii prin împărtăşirea cu Sfântul şi Dumnezeiescul Său Trup şi Sânge în Sfânta Taină a Euharistiei; Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos îşi arată pe muntele Taborului slava Sa, pe cât au putut cuprinde cu mintea şi cu sufletul cei trei ucenici, apostoli ai Săi. Acesta este chipul prin care Fiul lui Dumnezeu ne dăruieşte mântuirea, împărăţia cerurilor, ne face fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1,12), ,,părtaşi dumnezeieştii firi” (II Petru 1,4).
 
Iubiţi credincioşi,
 
Anul pe care îl încheiem, a fost şi pentru noi, românii, şi pentru lumea întreagă un an de mari încercări. Un an în care am putut vedea atât de limpede cât de strâs  ne este legată existenţa de milostivirea lui Dumnezeu. Şi din bucurii, dar şi din necazuri şi suferinţe se cuvine, aşadar, să învăţăm a desluşi şi împlini voia lui Dumnezeu în viaţa noastră. Căci încercările ce vin asupra omului nu au alt scop decât a-l rechema pe acesta, prin căinţă, la bucuria părtăşiei de iubire cu Dumnezeu.
Totodată, îndatorirea ajutorării neîntârziate a semenilor loviţi de încercări şi necazuri renaşte virtutea împreună-pătimirii, ne reîncălzeşte simţirea creştină, ne reaminteşte principiul dumnezeiesc al vieţii noastre, descoperit nouă de Însuşi Domnul Iisus Hristos: ,,Să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 15,7). Prin slujitorii şi fiii ei din vatra strămoşească, dar şi de peste graniţe, Biserica noastră s-a aflat lângă toţi cei întristaţi şi încercaţi, încredinţând pe toţi că Fiul lui Dumnezeu, întrupat din iubire faţă de noi şi faţă de întreaga omenire, este El Însuşi împreună-pătimitor cu noi în necazurile noastre, făcând însă ca din suferinţă  să odrăslească toată fapta bună şi iubirea, care ,,niciodată nu se trece”(I Corinteni 13,8).
Noi, cei din Dobrogea, deşi nu avem Peştera Betleemului, avem răsadul acesteia adus de Sfântul Apostol Andrei şi aşezat în peştera ce-i poartă numele. Ne-am închinat în acest an în biserica ridicată drept ofrandă Mântuitorului Hristos prin mijlocirea părintelui nostru suflesc al tuturor românilor. Colindul Sfântului Andrei ne arată că trebuie să venim cu lumânări aprinse, având candelele împodobite, cu sufletele primenite şi cu inimile deschise ca să ne umplem de darul Vieţii.
Acestea toate trebuie să aprindă înlăuntrul nostru virtuţile care să facă lumina de la noi până la cer. Cu aceste gânduri vă împărtăşesc tuturor dragostea părintească şi bucuria comuniunii, rugând pe Pruncul Iisus să vă aducă sănătate, pace, binecuvântare şi viaţă sfântă ca şi Noul An ce îl vom întâmpina să fie bogat în daruri duhovniceşti şi să ne îmbrace în sfinţenie.
 
Al vostru Arhipăstor,
Către Hristos Cel născut în ieslea Betleemului de tot binele rugător,
TEODOSIE,
Arhiepiscopul Tomisului