Constantanoastra.ro Revanşa tătarilor orfani în faţa Moscovei

„Imaginaţi-vă: eşti un artist, dar nu poţi merge acasă timp de doi ani. Îţi vezi pe Skype bunicul, care are 90 de ani şi este bolnav, dar nu-l poţi vizita”, declara Jamala cotidianului The Guardian, cu puţin timp înainte să câştige Eurovision. Piesa 1944 are un puternic impact emoţional, făcând trimitere la deportarea tătarilor din Crimeea în Asia Centrală, în timpul războiului, la ordinul lui Stalin, care i-a acuzat de colaborare cu Germania Nazistă, scrie constantanoastra.ro.

Inspirat chiar din experienţa străbunicii interpretei, care a fost deportată în Asia Centrală alături ce cei cinci copii ai săi, în timp ce soţul ei lupta pe front alături de Armata Roşie, cântecul nu putea să nu fie asociat şi cu prezentul.  În opinia mea, este evident că mesajul votului are legătură directă cu anexarea Crimeei de către Moscova, în 2014, nenorocirea din 1944 nefiind, de altfel, foarte cunoscută publicului larg. De aceea, nici nu cred că în alte condiţii piesa ar fi produs atâta empatie. În general, trecerea timpului sau lipsa documentării sunt elemente care lasă să se pună un praf al indiferenţei pe tragediile semenilor noştri.
 
Prima întrebare care mi-a venit în minte când am văzut cine a câştigat Eurovisionul a fost: oare ce vor gândi ruşii despre rezultat? Piesa fusese deja contestată de către Moscova, pentru că ar folosi un subiect politic, însă argumentul organizatorilor a fost acela că ea nu face referire la anexarea din 2014, ci la deportarea din 1944. În paranteză fie spus, chiar mă miră cum de decidenţii nu au considerat şi deportarea organizată de Stalin drept subiect politic. Ar fi respectat astfel principiul sacru „politically correctness”.