Cum sarbatoresc europenii Craciunul

Cu toţii ştim că zilele de Crăciun se petrec în familie, dar majoritatea dintre noi avem rude şi cunoştinţe plecate în străinătate, fiind ani când noi, cei de acasă, nu îi putem avea pe cei dragi aproape nici măcar de sărbători. În aceste momente ne întrebăm, cum petrec europenii Crăciunul şi dacă ai noştri simt la fel fericirea naşterii Mântuitorului ca şi în ţară. Sărbătoarea Crăciunului înseamnă, pentru locuitorii Europei, timp petrecut cu cei apropiaţi, petreceri, cadouri, bucurie, doar obiceiurile variind în funcţie de ţară şi de istoria fiecărui popor, informează mediafax.ro.

În  ţara noastră, Crăciunul este sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, fiind precedat de un post, care durează de pe data de 15 noiembrie până pe 24 decembrie şi în timpul căruia este interzisă consumarea produselor precum: carnea, ouăle şi laptele. Pe 20 decembrie este ziua de Ignat, în care oamenii taie porcul şi prepară produsele specifice de Crăciun, precum: cârnaţii, caltaboşii, şunca afumată şi altele. În ziua de Crăciun, românii pun pe masă atât produsele tradiţionale cât şi preparatele specifice din alte ţări. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în toate satele româneşti şi este diferit în fiecare regiune a ţării. Pentru românii de pretutindeni, bradul împodobit, instalaţiile din interiorul şi exteriorul casei, crenguţe la geam şi pe uşi, acţipilduri cu „Moş Crăciun", primirea colindătorilor, trimiterea felicitărilor cu tradiţionalul „La mulţi ani" şi o masă îmbelşugată, din care să nu lipsească cozonacul, sarmalele, cârnaţii, caltaboşii şi un pahar bun cu vin înseamnă primirea cu bucurie a Crăciunului.

Germanii numesc Crăciunul „Weihnachten" care înseamnă „noapte solemnă", sau „Heiligenachten", „noapte sfântă". Este evocată, atunci, nu naşterea lui Hristos, ca în ţările latine, ci slujba de la miezul nopţii de Crăciun. Încă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun invadează pieţele oraşelor, dându-se startul sărbătorilor sfârşitului de an. Coroana de Advent, confecţionată în familie, cu ramuri verzi care celebrează natura, este aşezată, în aceste zile, în case. Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculeţe cu dulciuri şi bunătăţi care vor fi degustate zilnic în familie. De Crăciun, germanii sunt foarte preocupaţi de decorul locuinţei. Coroane de brad sunt agăţate la uşa de la intrare, în timp ce la ferestre sunt puse lumânări electrice. În aer liber, oamenii se încălzesc cu vin fiert condimentat, uşor îndulcit.

În Germania, sărbătoarea Crăciunului durează două zile, iar pe 26 decembrie este zi liberă, deoarece e cea de-a doua zi de Crăciun, dedicată vizitelor în familie sau la prieteni. Cadourile sunt oferite în după-amiaza zilei de 25 sau seara pe 24 decembrie, dar nu „de Moş Crăciun", ci „de Christ-Kind" (copilul Iisus).

În Belgia, sărbătorile încep pe 6 decembrie, odată cu apariţia lui Moş Nicolae şi se sfârşesc în noaptea de Anul Nou. Copiii trebuie să stea cuminţi, deoarece după cadourile lui Moş Nicolae sunt aşteptate cele ale lui Moş Crăciun. Ajunul Crăciunului se sărbătoreşte în familie dar şi în public. Unii merg la slujba de la miezul nopţii, alţii ies în stradă, aşa cum se face în piaţa din centrul oraşului Bruxelles unde, indiferent de vreme, mii de persoane asistă, în familie, la aprinderea lumânărilor la ora 24.00.

În Bulgaria, Crăciunul („Koleda") începe la 12 noaptea, când fetele tinere pregătesc o pâine specială („Krava") pentru colindătorul favorit. „Koledarii" sunt tinerii necăsătoriţi sau căsătoriţi recent, care, costumaţi cu haine tradiţionale, ţin în mâini un „Koledarka", un baston mare din lemn de stejar sculptat. Ei fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zorii zilei.

Crăciunul în Danemarca este o perioadă de sărbătoare care se împărtăşeşte cu familia şi prietenii. Festivităţile de Advent încep cu patru săptămâni înainte de Crăciun. Coroana de ramuri verzi este făcută în familie sau cu prietenii şi în fiecare duminică este un prilej de a lua parte la mese festive, în compania celor dragi. La începutul lunii decembrie, toate casele şi apartamentele sunt luminate în roşu, fie cu ajutorul unei lumânări, fie cu cel al unor felinare confecţionate din diverse materiale. Fie că sunt brazi, fie că sunt altfel de copaci, arborii din faţa caselor sunt şi ei luminaţi, iar balcoanele apartamentelor, decorate.

În Spania, sărbătorile de Crăciun încep la jumătatea lunii decembrie şi se termină pe 6 ianuarie, de „Ziua regilor". Chiar dacă Moş Crăciun e din ce în ce mai popular, tradiţia spune că darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli. Cu câteva zile înainte de Crăciun, spaniolii construiesc scene ale Naşterii lui Iisus şi împodobesc bradul de Crăciun.

În Estonia, Crăciunul începe cu săptămânile de Advent, când estonienii cumpără calendare şi încep împodobirea caselor. În fiecare an, pe 24 decembrie, preşedintele ţării declară „răgazul" de Crăciun, un obicei vechi de 350 de ani. Pe vremuri, la ţară, sătenii urmăreau atent stelele şi citeau viitorul în gheaţă. Ei credeau că, în această noapte, spiritele bune şi cele rele se plimbă, motiv pentru care trebuia pusă mâncare pe masă şi lăsat focul în vatră până dimineaţa.

Calendarul de Advent este, de asemenea, popular în Franţa, unde, cu câteva zile înainte de Crăciun, începe procesul de decorare a străzilor, imobilelor, magazinelor mari şi mici. Ajunul Crăciunului reprezintă o ocazie deosebită pentru francezi de a se reuni în familie, în jurul unei mese încărcate cu tot felul de produse tradiţionale, de la somon fume la fois gras, „la Buche de Noel" (o prăjitură de Crăciun, în formă de buturugă) şi pentru a bea un pahar de vin alături de multe sortimente de brânzeturi. Potrivit tradiţiei, Moş Crăciun, „Père Noël" vine să aducă darurile în noaptea de Ajun, pe care copiii le descoperă de dimineaţă la poalele bradului împodobit. Credincioşii merg la biserică pentru a asista la slujba de la miezul nopţii. Ziua de 25 decembrie este liberă, însă, spre deosebire de alţi europeni, francezii lucrează pe 26 decembrie.

În Grecia, naşterea lui Iisus este celebrată pe 25 decembrie, iar masa din seara de Ajun încheie perioada de post de 40 de zile. Oamenii se culcă devreme pentru a asista la slujba care începe la ora 4.00 dimineaţa. Pe 25 decembrie, la întoarcerea de la biserică, toată familia împarte miere, fructe uscate şi Christopsomo, „pâinea lui Hristos", un fel de plăcintă cu nuci pe care stăpâna casei a preparat-o în ajun şi în care a avut grijă să-şi lase amprenta degetelor, simbol al urmei degetelor lui Hristos, dovada că s-a născut. Cadourile nu se împart de Crăciun, ci pe 1 ianuarie, în momentul în care grecii sărbătoresc Sfântul Vasile. Acest sfânt este cel care aduce darurile. În Ajunul Crăciunului, de Anul Nou şi de Bobotează, copiii greci merg din casă în casă şi cântă despre naşterea lui Iisus, despre venirea unui nou an şi despre botezul Domnului, în schimbul a câtorva monede.

În Italia, sărbătoarea Crăciunului ţine trei zile (24, 25, 26), din această ţară venind şi „il presepe" - scena Naşterii lui Iisus, pe care familiile italiene o instalează cu nouă zile înainte de Crăciun. Bradul se face pe 8 decembrie, zi liberă în Italia. În această perioadă, italienii oferă celor apropiaţi, colegilor de muncă sau vecinilor dulciuri, prăjituri cu chipul principalilor protagonişti ai perioadei: Moş Crăciun, „Babbo Natale" sau copilul Iisus. Tradiţia cadourilor oferite vecinilor vine dintr-un obicei mai vechi, specific zonelor rurale, unde, în noaptea de Crăciun, toţii copiii din sat plecau cu colindul. În schimbul urărilor de fericire, belşug şi "la mulţi ani", copiii primeau cadouri constând în produse alimentare, precum făină, ouă sau carne uscată. În Italia, tradiţiile de Crăciun diferă de la o regiune al alta. În nordul ţării, cadourile sunt aduse de Moş Crăciun „Babbo Natale" sau Micul Iisus, „Gesu Bambin", pe 25 decembrie. În alte părţi acestea sunt aduse de Sfânta Lucia, pe 13 decembrie. Conform legendei, Santa Lucia aducea de mâncare prietenilor săi creştini ascunşi în catacombe. La Roma şi în sudul Italiei, oamenii trebuie să aştepte, pentru cadouri, data de 19 ianuarie, dată sfântă, în care Befana, bătrâna vrăjitoare cu părul alb, va trece. Îmbrăcată în negru şi cu pantofi rupţi în picioare, ea se deplasează pe mătură şi împarte dulciuri copiilor cuminţi şi cărbuni celor neascultători. Copiii îşi lasă, în general, şosetele într-un colţ al casei pentru a primi bomboane.

În Polonia, perioada Crăciunului „Gwiazdka" sau „mica stea" este dedicată regenerării forţelor vitale ale lumii, adică ale oamenilor, animalelor şi naturii, pentru a se îndeplini în cele mai bune condiţii ciclul curgerii timpului. Cântecele de Crăciun sunt prezente în această perioadă. În unele regiuni, colindătorii formaţi din grupuri de copii sau de adolescenţi, trec din casă în casă cu stele multicolore şi cu scene ale Naşterii lui Iisus. Obiceiul scenei biblice a Naşterii a intrat în Polonia odată cu franciscanii, în secolul al XIII-lea. Scena din Cracovia este remarcabilă, ea reprezintă sufletul şi farmecul oraşului, dar şi speranţa adusă de Crăciun. Pentru pregătirea mâncărurilor de Crăciun, se strecoară câteva paie sub faţa de masă pentru a aminti faptul că Iisus s-a născut într-o iesle. Înainte de a începe să mănânce, toţi cei aşezaţi la masă împart azima (oplatek), marcată cu scene ale naşterii Domnului, şi îşi fac urări de bine. La început, cadourile se ofereau numai de Sfântul Nicolae, dar astăzi, copiii primesc daruri şi în seara zilei de 24, pe care steaua cea bună le etalează sub brad. Slujba religioasă reprezintă un lucru aproape obligatoriu, bisericile poloneze, fiind, la această dată, pline de oameni.

În Portugalia, ziua de Ajun este liberă şi mulţi oameni asistă la slujba de la miezul nopţii. În clipa în care se aud cele 12 bătăi de la miezul nopţii, toţi credincioşii se duc la biserica locală pentru a celebra Missa do Galo, „mesa cocoşulu". Conform credinţelor, un cocoş ar fi cântat în dimineaţa de 25 decembrie, sărbătorind în felul său naşterea lui Iisus. În Portugalia, Ajunul Crăciunului se cheamă „Consoada" şi cuprinde cina şi deschiderea cadourilor, lucru făcut mai târziu, în noaptea de 24 spre 25. Potrivit tradiţiei, aceste cadouri nu sunt aduse de Moş Crăciun, ci de copilul Iisus. În momentul deschiderii cadourilor, obiceiul cere să i se ofere fiecărei persoane prezente câte o portocală. Pe vremuri, acest fruct hibernal era considerat ca un produs preţios şi a fost pe punctul de a deveni unul din simbolurile Crăciunului. Bradul a intrat destul de recent în Portugalia, dar a devenit foarte repede tradiţie. Ca dovadă, în 2007, Porto a găzduit un brad cu o înălţime de 76 de metri.

Britanicii denumesc Crăciunul „Christmas", adică „slujba lui Hristos". Nu naşterea lui Iisus este celebrată, ci slujba de la miezul nopţii, ca la germani. Toate casele sunt decorate pentru ocazie, la exterior şi la interior. Celebrele „Christmas carols" sunt cântecele de Crăciun pe care copiii le intonează în stradă pentru câteva monede. Pe 24, înainte de a merge la culcare, copiii lasă, lângă şemineu, un mic platou cu mâncare pentru Moş Crăciun, astfel încât acesta să-şi poată reface forţele în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide cadourile strecurate în şosete, agăţate lângă şemineu sau la picioarele patului. Masa de Crăciun este organizată, de obicei, la prânz şi, doar după ce aceasta ia sfârşit, copiii pot merge să deschidă şi restul cadourilor, aflate sub brad.