Mohammad Murad „Dacă sunt trataţi ca parteneri de către autorităţi, investitorii vor readuce turismul autohton în circuitul internaţional”

Interviu cu Mohammad Murad, noul preşedinte al Federaţiei Naţionale a Patronatelor din Turismul Românesc.

Dezvăluiri: Când, cum şi de ce v-aţi decis să investiţi în turismul românesc, cu aplicaţie pe zona litoralului?
Mohammad Murad: Majoritatea celor care sunt, în acest moment, investitori importanţi (subliniez: importanţi!) în turismul româAnesc, nu numai în cel de pe litoral, au activat, până prin 1995-96, când am venit şi noi în branşă, în alte zone economice. Noi am început cu alimentaţie publică şi enterteinment (cazinouri), în Bucureşti şi în Constanţa, iar prin 1997-98 a apărut oportunitatea să cumpărăm pachetul majoritar de acţiuni la societatea comercială Perla-Majestic, rezultată prin divizarea SC Mamaia SA. Era vorba de 1420 de spaţii de cazare şi două restaurante, în trei locaţii din Mamaia: Hotelurile-Restaurant Majestic şi Perla, plus Hotelul Select. Erau structuri turistice de două şi trei stele, uzate fizic şi moral. În 1998 am câştigat licitaţia. Am început investiţiile prin recondiţionarea şi refacerea în totalitate a activelor, în 1999. Primul complet modernizat a fost Majestic. A fost, de fapt, primul hotel din Mamaia adus la standaredele vremii! O nouă structură, un nou concept, o nouă abordare! De exemplu, am fost primii care am băgat „bufet suedez", la mic dejun şi prânz. S-a văzut foarte clar că acest concept a avut mare succes. Cum are şi astăzi!

A consemnat Paul PÂRVU

Mohhamad Murad: În 2000-2001, am renovat şi Perla. În 2002-2003, am cumpărat pachetul majoritar de la Hotelul Transilvania, din staţiunea Olimp. În anul următor am preluat Hotelul Cozia, din Jupiter. În toate acestea, am creeat baza unui turism modern, în care oamenii să-şi găsească satisfăcute toate aşteptările. Scopul nostru a fost, încă de la început, ca cel care vine la mare şi se cazează la noi să se simtă mai bine ca la el acasă, în oraşul său sau în locuinţa proprie, adică să aibă maximum de confort şi să beneficieze de servicii de calitate. Am creat un ambient primitor, relaxant, atât în exterior, prin grădina care a înconjurat hotelul, restaurantul şi piscina de la Majestic, de exemplu, cât şi în interior, asigurând toate dotările necesare unui sejur perfect: mobilier de calitate, cât mai funcţional, televiziune şi internet, frigider şi minibar, aer condiţionat, băi cu dotări de ultimă oră etc. Totul numai cu scopul de a-l mulţumi pe turist.

DZV: A fost uşor, greu, cum au demarat proiectele?
M.M.:Drumul a fost, la început cel puţin, relativ uşor. Cea mai grea parte a fost cu... oamenii! A trebuit să apelăm, iniţial, la angajaţi străini, care au o şcoală capitalistă. Dar i-am folosit şi ca formatori, astfel că, în timp, am reuşit să ne închegăm un colectiv bine instruit, la standarde occidentale.

DZV: Ce a urmat?
M.M.: A urmat proiectul Coral Beach, dincolo de extremitatea de Nord a Mamaiei. Apartamente rezidenţiale, „de vacanţă". În 2005-2006 am început să facem investiţii masive pe zona Năvodari. La începutul lui 2007, am demarat lucrările pentru un complex rezidenţial, aici, dincolo de bariera staţiunii Mamaia. Gândul nostru a fost că vom putea face o nouă staţiune, „Micro-Europa", care era introdusă în programul de dezvoltare turistică al fostului ministru de resort, Dan Matei Agathon, pentru perioada 2000-2004, dar nu s-a putut atunci. Planul nostru a fost, iniţial, pentru o ministaţiune de 3-4 mii de locuri de cazare. Dar, datorită crizei, lucrurile se opriseră acolo. N-am mai putut continua programul, datorită lipsei de finanţare. Apoi a venit criza, inclusiv pe latura imobiliară. Imediat am făcut o curbă în strategie şi am schimbat structurile rezidenţiale, de tip „apartamente-de-vacanţă", în spaţii de cazare, după modelul „apart-hotel". Aşa s-a născut Phoenicia Holiday Resort. Am realizat anul trecut 80% din lucrare, iar în acest an, la debutul sezonului estival, totul era aproape definitivat, în proporţie de 98% mai precis. Este vorba, la momentul actual, de 400 de apartamente, cu capacitate totală de 1500-2000 de locuri, în funcţie de numărul de copii ai familiilor care se cazează. Pentru că, trebuie s-o subliniez, compexul nostru se adresează familiilor cu copii! Patru stele- plus, ca şi clasificare. Spaţiile sunt mari şi... foarte mari. Cel mai mic are 90 mp, iar cele mai mari ajung la 200 mp. Toate sunt dotate conform noului concept internaţional, aflat la debutul implementării şi în România: omul vine în sejur şi găseşte toate dotările pe care şi le-ar dori şi acasă, inclusiv o bucătărie complet şi modern echipată. Am înregistrat, imediat chiar, un succes foarte mare, chiar peste aşteptările noastre. Din 10 iulie, până în momentul de faţă, avem un grad de ocupare de... 100%! Mai mult, conform cererilor, dacă am fi avut un număr... dublu de apartamente, le-am fi umplut pe toate!

DZV: O afacere de succes...
M.M.: Acest lucru mă determină să finalizez proiectul de a atinge cel puţin 5.000 de locuri de cazare! Abia din acel moment o să ne gândim şi la un profit... Acum, cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, ratele la credite sunt şi ele mari, la fel taxele şi impozitele. Dar eu consider că, fie criză sau creştere economică generală, orice investitor trebuie să se gândească, într-o primă etapă, nu la bani, ci la imagine. Dacă îţi faci imagine, banii vor veni şi ei, fără îndoială. Acum trebuie să construim un „brand" şi facem tot posibilul să-l realizăm. Recunosc că nu totul este aşa de simplu... Ca să închei cu prezentarea firmei, trebuie să mai spun că deţinem, în total, între 5 şi 6.000 de locuri de cazare, în Bucureşti şi pe litoral. Nu-i uşor de manageriat şi nu pot să spun că... oferim peste tot servicii hoteliere impecabile! De exemplu, în Sud, în Neptun şi Jupiter, am avut probleme cu managementul. Am dat în chirie cele două hoteluri modernizate de noi: Olimp-Majestic ( fost Transilvania) şi Jupiter-Majestic ( fost Cozia). Rezultatele nu sunt bune şi, drept urmare, vom relua, de la anul, managementul lor direct. Vom face tot posibilul să aducem şi acele două locaţii la standarde superioare, din punct de vedere al serviciilor şi eficienţei economice, şi, chiar dacă Sudul litoralului nu traversează o perioadă prea bună, noi vom acţiona în direcţia pe care o aplicăm în Mamaia şi în Năvodari, cu acent pe structuri hoteliere pentru familii cu copii.

DZV: Vă propunem să revenim, spre final, asupra Sudului litoralului. Aici, la Phoenicia, unde ne aflăm: veţi relua ideea apartamentelor de vacanţă, după ce va trece criza imobiliară, sau veţi continua pe linia spaţiilor de cazare pentru familişti?
M.M.: Vom păstra linia de „apart-hotel", cu structuri de cazare pentru familii cu copii. Mai mult, ne vom dezvolta pe acest drum, aşa cum v-am spus, până la minimum 5.000 de locuri. Asta dacă ni se va...permite, desigur! Şi când spun asta, mă refer la avizele necesare...

DZV: Există semnale că ar putea apărea astfel de probleme?
M.M.: Sincer, în mod concret, nu am astfel de semnale, cel puţin până în acest moment. Dar, din păcate, ştim că în România există probleme cu birocraţia, cu care ne confruntăm cu toţii. Eu n-am avut, până acum, probleme cu Primăria Năvodari. Am avut tot sprijinul fostului primar (2004-2008: Tudorel Calapod, PDL - n.red), acesta fiind chiar unul dintre motivele care m-au determinat să investesc aici. La fel, după 2008, n-am avut nici un fel de probleme, ba chiar dimpotrivă: am beneficiat de toată cooperarea şi din partea actualului primar (Nicolae Matei, PSD - n.red), care şi-a dat seama că trebuie investitori, pentru că altfel nu se poate vorbi de capitalism şi dezvoltarea zonei. Pe de altă parte, sper să obţinem finanţare, pentru a merge mai departe cu proiectul. Totul depinde de obţinerea acestei finanţări. Va fi vorba, în special, de bănci din România, dar s-ar putea să apelăm şi la bănci din străinătate. Pentru o primă fază, este nevoie de 5 milioane de euro. Cu cele 20-22 deja investite, vom ajunge la 25-27 milioane de euro. Astfel, vom putea vorbi despre o nouă staţiune pe litoralul românesc. Prima! Era şi timpul, după 20 de ani de capitalism, să adăugam ceva la moştenirea lăsată de comunism... Totul se va întinde până la campingul din Năvodari. În total vor fi 120.000 mp!

DZV: Am înţeles că aţi avea o nemulţumire legată de faptul că, recent, Consiliul Local din Năvodari a mărit taxa de litoral?
M.M.:Da, este adevărat, dar am vorbit cu primarul Matei, şi acesta mi-a spus că se v-a reveni, tot prin hotărâre de Consiliu, asupra taxei. Pentru că şi dumnealui i se pare aberant să pui o taxă de 5% din venituri! A fost de acord cu mine că nu pot fi atraşi investitori, dacă există acest mod de gândire. Nu este un abuz din punct de vedere strict legal, dar este o exagerare, o forţare a notei, din punct de vedere economic. Sper ca noua lege a turismului să reducă substanţial puterea de decizie a administraţiilor locale, în problemele legate strict de dezvoltarea turismului, pe infrastructură şi logistică, pentru că aceasta este cea mai mai mare, poate, problemă în domeniu! Autorităţile locale au toată puterea, decizia este în totalitate în mâna lor şi, de multe ori, aplică discreţionar legile naţionale, în funcţie de interese de moment, fără perspectivă, poate şi în concordanţă cu alte interese... Noi suntem, ca investitiori, la cheremul lor, nu putem face nimic, nu putem influenţa în nici un fel deciziile care... ne privesc direct! De cele mai multe ori, nu suntem nici măcar consultaţi...

DZV: Aţi mai abordat, tot recent, problema noii legi a turismului , care este în stadiul de a fi votată, în plen, de Parlament. Ce ne puteţi spune în legătură cu acest subiect?
M.M.:Noi trebuie să facem un lucru foarte simplu. După 22 de ani este şi momentul, s-a căpătat o experienţă, s-au făcut fel de fel de încercări. Acum este cazul să ne adunăm toţi, investitori, autorităţi ale statului şi ale adminstraţiei locale, asociaţii patronale şi profesionale, sindicate, alte părţi implicate şi interesate, direct şi chiar indirect, şi să discutăm care este cea mai bună formulă de organizare şi dezvoltare a turismului românesc. Putem face şi comparaţii cu vecinii noştri, care au avut mai mult succes în domeniu (bulgarii, grecii, turcii, croaţii etc) şi astfel, numai împreună!, să ajungem la o concluzie generală şi nişte direcţii concrete, pe care să le urmăm toţi. Avem şi modele interne, chiar pozitive, pe care să le discutăm. Mamaia, de exemplu: per ansamblu s-a ridicat nivelul staţiunii, din multe puncte de vedere. Dar chiar şi aici, s-ar fi ajuns la o situaţie şi la o imagine mult mai bune, dacă am fi gândit problema cu toţii, nu doar domnul primar Radu Mazăre! Dacă şi noi, ca patronat, am fi fost mai des consultaţi, poate că am fi reuşit să-l determinăm pe domnul primar să trateze Mamaia ca pe... ceea ce este, de fapt, inclusiv în scriptele Ministerului Turismului. Adică: o „staţiune turistică de interes naţional"! Nu (doar)... cartier al Constanţei, cum este în viziunea celor de la Primărie. Chiar recent, la Neptun, în cadrul întâlnirii cu doamna ministru Udrea, domnul Mazăre ne-a expus concepţia sa. Am încercat să-i explicăm, şi eu şi alţii dintre cei prezenţi acolo, că şi aşa ar fi acceptabil, dar cu o singură condiţie:... tot oraşul Constanţa ar trebui să fie un „oraş turistic"! De interes nu numai local, ci şi naţional. Iar pentru aceasta nu ajunge să ai doar hoteluri şi restaurante. Este nevoie de o bază complexă, începând cu conservarea şi expunerea adecvată a patrimoniului istoric, arhitectonic şi cultural, care nu se află, actualmente, într-o stare „corespunzătoare". Ca să mă exprim eufemistic... Centrul civic, cel istoric, infrastructura, mediul natural şi ambientul urbanistic, stradal, reţeaua comercială etc.: trebuie reabilitate urgent! Este de ajuns să ne uităm cum arată „oraşele turistice" europene, de exemplu, ca să ne dăm seama ce i-ar trebui Constanţei ca să devină aşa ceva. Şi să susţină, astfel, imaginea litoralului românesc. Eu nu-l atac pe primarul Radu Mazăre, ci îi critic, constructiv, viziunea. Mai mult, vin cu soluţii! Mă implic, nu pentru că am ceva cu Primăria sau cu persoana dânsului, ci pentru că am această dorinţă, chiar... nevoie!, ca investitor în turismul din zonă, de a beneficia de o imagine pozitivă a Constanţei. M-ar ajuta şi pe mine, ar fi şi în folosul constănţenilor, oameni „obişnuiţi" sau autorităţi. Am tot dreptul să mă întreb ce nu este în regulă, dacă noi plătim, cu două hoteluri în Mamaia, în jur de 400 de milioane pe sezon, pentru întreţinerea spaţiilor verzi în staţiune, iar Mamaia este... maro, arsă, în loc să fie verde! Atunci, eu ce să mai gândesc? Ori este un vid legislativ, ori este un abuz, o manifestare de forţă, ori, ca s-o spun mai pe şleau, un... şantaj! Mi se pare un abuz din partea autorităţilor locale, care ne pun pe noi să plătim, în Mamaia, sume foarte mari, numai pentru a ne.... imagina, noi toţi, hotelieri şi turişti deopotrivă, că acolo sunt spaţii verzi şi foarte multe flori! Ca să nu mai vorbim de alte taxe, mai ales celebra... „taxă de protecţie". Conform Constituţiei, o astfel de impunere nu are cum să existe! Autorităţile, locale sau centrale, au nişte drepturi, aşa cum am şi eu drepturi, nu numai ca patron, ci şi ca simplu cetăţean. Dar, aşa cum şi eu mai am şi obligaţii, pe lângă dreptul de a fi în siguranţă, eu şi avutul meu, şi autorităţile au obligaţia de a-mi asigura... tocmai acest drept! Nu pot plăti în plus, ca să nu mi se dea în cap, pe stradă, în locuinţă sau în hotel. A..., dacă mi s-ar oferi pază specială, la scară, cum se face pentru demnitari, de exemplu, la cererea mea!, atunci aş înţelege să plătesc în plus, faţă de taxele şi impozitele obişnuite.


DZV: Să înţelegem că mergeţi pe regula, expusă recent şi de prefectul Constanţei, într-un interviu pe care ni l-a acordat, că taxele „speciale" trebuie să se întoarcă, într-un mod foarte concret, sub formă de servicii publice, la cei care le plătesc?
M.M.: Exact! Asta am cerut, din primul moment în care am venit în turism: raporturile dintre autorităţi, locale şi centrale, şi patronat să fie de comunicare, conlucrare, instituţionalizate chiar, pentru a avea şi noi un cuvânt de spus în luarea deciziilor care... ne privesc în modul cel mai direct! Nu agreem atitudinea autorităţilor, care ne privesc ca de la şef la subaltern. Pentru că aici e problema: cei care au pixul în mână, cu care semnează deciziile, cred că numai ei au dreptul de a hotărî. Este o prostie! Ei sunt acolo, aleşi sau numiţi, ca să gestioneze problemele oamenilor, dar nu discreţionar, nu după cum vor, au chef sau nu au, au sau nu interese, personale sau de grup, eventual politic... etc. Lucrurile trebuie să se schimbe şi se vor schimba! Şi încă repede: într-un an, doi, trei... Pentru că sectorul economic privat are o amploare din ce în ce mai mare, forţa patronatului se va manifesta prin participarea la luarea deciziilor cu impact direct asupra activităţii investitorului!

DZV: Acum, pentru că tot suntem axaţi pe problema taxelor locale, o să urmeze o întrebare pe care, poate, o să o consideraţi puţin... incomodă! Astfel, ne întoarcem şi la problema Sudului litoralului. Ce părere aveţi despre „taxa de paragină", votată de Consiliul Local Mangalia, mai ales că şi dumneavoastră deţineţi (şi) active nefuncţionale, acolo?
M.M.: Eu consider că, indiferent de ce parte mă aflu, că sunt „vinovat" ori nu, toate activele care nu funcţionează trebuie să aibă un regim special. Trebuie, în primul rând, să fie impozitate în plus! Orice economie, orice activitate are nevoie de o inimă, care bate. Chiar dacă bate degeaba, temporar fără profit, trebuie o implicare responsabilă, morală dacă vreţi. Singurul lucru pe care îl cer este ca banii aceia, suplimentari, să fie folosiţi tot în folosul staţiunii: promovare, lucrări de estetică ambientală, chiar în zona activului nefolosit ş.a. Nu sunt de acord ca aceşti bani să se ducă în altă parte, să nu mai aibă legătură cu turismul. Voi fi primul care voi plăti aceste taxe suplimentare, când instanţa va hotărî că sunt legale. Actualmente, ele sunt atacate în contencios administrativ, de către prefectul Claudiu-Iorga Palaz.

DZV: În zona respectivă, a staţiunilor din Mangalia-Nord, consideraţi că taxele plătite până acum, de ani de zile, s-au întors, în vreun fel, la plătitor, la staţiune?
M.M.: Sunt convins că autorităţile locale nu sunt în stare să gestioneze aceşti bani, în folosul staţiunilor! Am spus-o şi în întâlnirile cu autorităţile centrale, în comisia de la Parlament, când am fost chemaţi, de fapt când am fost... primiţi, la insistenţele noastre! Domnul primar Claudiu Tusac se plângea, la Neptun, la întâlnirea recentă de care am pomenit deja, că nu are posibilitatea să asigure paza şi ordinea nici în oraş, ce să mai vorbim de staţiuni. Iar peste două minute,... cerea plajele în administrare! Păi dacă nu poate să asigure ordinea nici în Mangalia, darămite în staţiuni, cum o să o asigure, suplimentar, şi pe plajă, dacă va trece la Primărie, în administrare? Şi atunci, revin la ceea ce v-am spus şi despre Mamaia. Şi staţiunile din Sud sunt tot de „interes naţional". Scrie pe câte un panou mare, încă de la intrare... Cât timp vom amesteca bugetele staţiunilor cu cele ale Mangaliei, lucrurile vor merge din prost în mai prost. Ca să fac o comparaţie: un copil de doi ani ia în braţe pe... mama sa, de 40 de ani şi de 80 de kg? Nu are cum, este absurd! Poate invers... Interesul Neptunului nu poate fi Mangalia, cum pare a gândi Tusac. Iată cum vedem noi, hotelierii, soluţia: aceste staţiuni trebuie să aibă un regim special, din punct de vedere al administraţiei. Gospodărirea să se facă de către o structură specializată, care să ştie ce nevoi concrete are staţiunea, fie că e vorba de infrastructură, de spaţii verzi sau de servicii comunale, să fie responsabilă de asigurarea acestor servicii, pentru că va fi plătită exact şi numai pentru asta! Finanţarea să se facă direct, din taxele hoteliere, „de litoral", din cele „speciale", poftim..., la care se pot adăuga şi alte surse, care pot fi chiar de la buget.

DZV: Să înţelegem că vă gândiţi la o externalizare a serviciilor comunale, pentru staţiuni?
M.M.: Corect. Acest lucru l-au făcut toate ţările cu potenţial şi aspiraţii turistice. Inclusiv toţi vecinii! Rezultatele sunt mai mult decât pozitive. La ei... Aceste staţiuni din Sud nu aparţin, de fapt, oraşului Mangalia. Ele aparţin întregii ţări, sunt bun şi patrimoniu naţional! În staţiuni nu vin, la plajă sau la tratament, cetăţenii din Mangalia. Vin cei din Cluj, Iaşi, Bucureşti sau Dor-Mărunt... Din toată ţara. Şi sperăm să revină şi străinii, cât mai curând. Ei, turiştii, trebuie consideraţi obiectivul principal. Pe ei trebuie să-i mulţumim. Nu pe primarul Mangaliei... Îi spuneam şi lui Radu Mazăre: românul, sau străinul, nu vine la mare în „Constanţa". Sau în „Mangalia". El vine într-o staţiune! Este o chestie psihologică. Omul zice că vine la „Mamaia", „Olimp" etc. Este sătul de cartierul lui de blocuri, de acasă. Nu vrea să vină la mare tot într-un „cartier", al Constanţei sau al Mangaliei. Nici ântr-un cartier al... Marsiliei, de exemplu, nu i-ar plăcea să facă plajă! De aceea spun că a greşit primarul Mazăre, transformând Mamaia într-un cartier de blocuri rezidenţiale, fie ele şi „de vacanţă". Şi se vede deja: faţă de anii trecuţi, în preferinţele românilor, Mamaia a cunoscut o stagnare în acest sezon, poate chiar un mic recul. Nu vorbesc de „turismul de week-end", ci de cel de sejur. În anii următori, reculul se va accentua, să sperăm că nu foarte mult. Dacă se va face ce trebuie în Sud, există şansa ca staţiunile de acolo să preia o mare parte din turiştii care au venit, în ultimii ani, în Mamaia. Sunt zone dinamice în Sud, deocamdată apar ca nişte oaze: Nordul Neptunului, Olimpul, cu excepţia complexului Panoramic- Amfiteatru- Belvedere, locaţii din Jupiter, Venus, Cap-Aurora, zona lacului din Olimp etc.

DZV: În acest punct al discuţiei, credeţi că ar trebui să existe un soi de "specializare" a staţiunilor: Sudul (Eforiile şi Mangalia-Nord) să fie pentru familişti, relaxare, SPA, tratament etc, iar Mamaia pentru distracţie, tineret, concerte şi cazinouri?
M.M.: Asta am spus întotdeauna: trebuie să avem staţiuni „de profil". Mi se pare o aberaţie ca, de exemplu, într-o staţiune unde sunt grupate 4-5 hoteluri, pline cu familii cu copii, să existe, chiar alături,... trei discoteci sau cluburi, care ţin muzica tare până dimineaţa. Iar pe plajă, tot alături şi tot până în zori, să se desfăşoare un concert după altul, cu muzica la maxim! La fel, este absurd ca tineretul, care vine pentru distracţie, să se culce la ora 23.00, pentru că alături este un hotel cu familişti. Şi atunci, cea mai bună soluţie este „specializarea" staţiunilor. Mai mult, trebuie concepute noi staţiuni, mai mici la început. Ceea ce am făcut noi, pentru familişti, în Năvodari. Pentru amatorii de distracţie nocturnă se pot face noi... „Costineştiuri". Loc este destul pe litoral! Sunt zone „virgine", unde nu s-ar afecta mediul, prin transformarea în locaţii turistice.

DZV: Vedeţi posibilă şi dezvoltarea spre plaja din Corbu?
M.M.: Da. Dacă nu se va face azi sau mâine, peste un an sau doi, sigur se va face într-o zi... Şi nu foarte departe în timp!

DZV: Cunoaşteţi că acolo, la Corbu, există o problemă cu avizul din partea Ministerului Apărării, care revendică câteva zeci, sau sute!, de hectare de teren din zonă?
M.M.: Orice probemă, inclusiv a avizelor de tot felul, se va rezolva în timp. Chiar curând, zic eu! Societatea merge spre ideea că orice problemă care se pune doar în avantajul unei persoane, sau al unui grup, mic în raport cu restul populaţiei, implicit: în dezavantajul celor mulţi, este o problemă tratată greşit. De aceea, problemele de interes naţional trebuie tratate responsabil. Viitorul general este cel care trebuie avut în vedere, nu interesul de moment al unuia sau al altuia. Eu dau un exemplu, prin ceea ce fac. Dacă nu aş fi găsit sprijin aici, la Năvodari, nici eu nu aş fi luptat ca să fac această microstaţiune, în care ne aflăm, şi pe care vreau să o dezvolt. 100% privată! Eu m-am gândit însă la viitor şi am investit, împreună cu partenerii mei, avînd încredere că interesul primordial este cel al turistului, iar acesta va ştii să aprecieze ceea ce fac eu acum. Viaţa şi viitorul mă vor răsplăti. Dacă litoralul are acum în jur de 120.000 de locuri de cazare clasificate, majoritatea existente şi acum...22 de ani!, m-am gândit că e momentul să lăsăm şi noi ceva, în plus, generaţiilor viitoare.

DZV: Mai este şi proiectul, mereu amânat, al staţiunii din zona comunei 23 August. Pare a fi, şi în viziunea Ministerului Turismului, un moment favorabil pentru punerea lui în practică...
M.M.: Aşa este. Ştiţi cînd voi zice că lucrurile au intrat pe un făgaş normal, în turismul estival românesc? Când cel puţin jumătate din românii care-şi fac vacanţele în străinătate, în acest moment, vor reveni pe litoralul nostru. Şi, mai ales, când vom avea tot atâţia turişti străini care vin la noi, câţi români pleacă în concediu afară. Bulgaria are, în acest sezon, şase milioane de turişti străini. Noi avem... 30.000!

DZV: Ce trebuie să facă investitorul din România?
M.M.: Noi am cam început să facem... ce fac bulgarii de mai mult timp. Serviciile încep să fie similare, calitativ vorbind. Dar... nu peste tot, recunosc! Totuşi, în unele locuri avem, deja, servicii comparabile, sau poate chiar mai bune. În al doilea rând, am venit cu preţuri ca ale lor şi, de la 1 septembrie, prin programul „Litoralul pentru toţi", vom coborî cu... 30% sub bulgari, la tarife, pentru servicii comparabile! Asta putem face noi, ca patroni. Ce nu putem face, sunt investiţiile majore, în infrastructură în primul rând. Vă mai dau un exemplu concret, o veche dorinţă şi un vechi proiect de-al meu: o salbă de porturi turistice, care să lege tot litoralul românesc, de la Vama Veche până la Tulcea! Să nu mai existe problema transportului rutier. Eu consider că, dacă vin pe litoral, vreau să trăiesc, o săptămână, în alt mod decât o fac la mine acasă. Vreau mare, libertate, natură. Nu vreau oraş, nu vreau maşină, gaze de eşapament şi aglomeraţie urbană. Trebuie să facem ce au făcut turcii, grecii şi, în ultimii ani, bulgarii. Investiţia nu e enormă: zece milioane de euro, în porturi turistice ultramoderne. Nu-i mult! Eu sunt împotriva ideii de a face reclamă unor lucruri clasice, prăfuite. Trebuie idei noi. Litoralul românesc trebuie să-şi creeze o imagine nouă. Delta, de pildă, trebuie exploatată mai cu chibzuinţă. Toţi specialiştii în turism, care ne-au vizitat, spun că este cel mai deosebit şi important obiectiv turistic al României! Pe plan mondial, se caută, în turism, locuri mai sălbatice, în plină natură. Acestea sunt destule şi în România! Trebuie să le introducem, desigur: cu grijă pentru mediu, în circuitul turistic.

DZV: Vrem-nu vrem, revenim la legea turismului...
M.M.: Singura noastră pretenţie, şi vorbesc ca preşedinte, nou ales, al Federaţiei Naţionale a Patronatelor din Turismul Românesc, este să fim consultaţi în orice problemă care se referă la turism. Nu formal, de ochii lumii, ci cu seriozitate! Şi nu vreau aceasta pentru a ne mări profiturile, pentru a obţine impozite mai mici, sau alte avantaje, ci pentru a contribui la implementarea unei noi viziuni, moderne, în organizarea şi extinderea acestei activităţi. Vrem un cadru legislativ asemănător, măcar... , celor din ţările cu turism dezvoltat. Măcar ca legislaţia din Turcia sau Bulgaria. Pentru că potenţialul este cam acelaşi, dar rezultatele de până acum sunt altele... Vina este a lipsei de strategii viabile! Trebuie să ne hotărâm ce vrem. Şi, mai ales, să facem, în sfârşit, lucrurile „cap-coadă"! Eu, de pildă, vreau ca turistul care pe poartă, din Phoenicia Holiday Resort, să se simtă la fel de bine şi afară. Să nu-l atace câinii, să nu-l buzunărească hoţii, să nu-şi rupă picioarele pe trotuar sau roţile pe carosabil, să aibă ce admira, să fie bine tratat, respectat, peste tot. Nu degeaba am ales acest nume, Phoenicia, nu doar pentru că sunt eu libanez: fenicienii erau, în lumea antică, simbolul deschiderii, al progresului, cunoscuţi ca temerari navigatori şi iscusiţi negustori. Ca tot litoralul să fie, iar, atractiv şi primitor, este nevoie de o strategie comlexă. Şi... compactă! Pentru că nu vindem locuri în hoteluri, ci „destinaţii turistice"! Norocul este că turistul zilelor noastre este din ce în ce mai puţin conservator, devine foarte migrator, mereu avid să vadă locuri noi şi să aibă experienţe inedite. Dar nu renunţă nici la pretenţia legitimă de a fi tratat cum se cuvine. Pe banii săi... Noi trebuie să-l atragem, pe acest călător, cu ceva specific, dar la standarde occidentale, în privinţa serviciilor.

DZV: Despre veşnica problemă a plajelor, ce ar mai fi de adăugat?
M.M.: Eu repet: dacă problemele clasice, „tradiţionale", ale primăriilor, care alungă şi turiştii, probleme pe care le-am enumerat deja, nu pot fi rezolvate de acestea, mi se pare o mare prostie să-şi mai ia şi alte responsabilităşi pe cap! Nu sunt în stare să facă faţă nici celor pe care le au acum... Plajele ar trebui date, aşa cum am spus, în administrarea unor firme private, specializate, plătite din taxele de litoral. Acestea vor avea responsabilităţi precise, contractuale, pe grafic, de amenajare şi de întreţinere. Altă soluţie este să fie date în administrare operatorilor turistici privaţi, care au tot interesul ca plaja „lor" să arate impecabil. Li se vor stabili, de altfel, şi acestora, obligaţii clare, punctuale. Ne-am sătura de veşnica „soluţie" găsită provizoriu, în ultimul moment, chiar la debutul sezonului turistic estival!, după ce timp de opt-nouă luni nu s-a făcut absolut nimic concret. Statul, Primăria nu ar trebui să aibă amestec în administrarea plajelor, pentru că nu sunt în stare să gestioneze această problemă! S-a dovedit, cu vârf şi îndesat, în ultimii 22 de ani...

DZV: Serviciile?
M.M.: Turismul, se ştie, este o activitate constituită din... detalii! Nu există „amănunte" nesemnificative: absolut totul este foarte important!

DZV: Promovarea?
M.M.: Nu putem să continuăm să promovăm totul, bun sau rău, la grămadă. Trebuie să promovăm... „locomotivele", adică investiţiile de vârf! „Vagoanele", unele... „marfare" acum, se vor ţine de aceste repere. Le vor urma, sau... se vor prăbuşi în prăpastie! Cele care vor prinde ritmul roţilor dezvoltării vor ajunge, numai ele!, în gara de destinaţie. Destinaţie... turistică, numită România! România-Litoral, România-Deltă, România-Mănăstiri, România-Valea Prahovei ş.a.m.d. Avem o lege foarte proastă. Printre altele... Aceasta la care mă refer acum se numeşte Legea (Consiliului Naţional al) Audiovizualului. Nu ai voie să lauzi nimic din România, în speţă: de pe litoralul românesc, ca să nu fii acuzat de... „reclamă mascată"! Ai, în schimb, voie să aduci osanale litoralului bulgăresc, turcesc, american, sau de oriunde... Despre litoralul românesc ai voie, la radio sau la televiziune, doar să critici absolut totul. Şi nimeni nu te trage la răspundere când exagerezi, generalizezi sau minţi, pur şi simplu.

DZV: O concluzie?
M.M.: Turismul nu trebuie privit doar ca pe o ramură a economiei unei ţări. El este... chiar prima imagine a unui stat! Este primul lucru de care „se loveşte" un vizitator străin. Turismul începe de la aeroport, de la graniţă. El determină prima impresie în legătură cu ţara respectivă, dar şi pe cea generală, de final. Felicit pe oricine înţelege acest lucru. În acest fel, mi-am exprimat şi opinia în legătură cu campania dumneavoastră, de susţinere şi promovare a aspectelor pozitive ale litoralului românesc, în special pe zona care are cea mai mare nevoie de o astfel de abordare: Sudul său!

Sursa: Dezvaluiri.ro