Doliu în Biserica Ortodoxă Română A murit, puţin înainte de miezul nopţii, mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu

Mitropolitul Banatului, ÎPS Nicolae, a trecut la cele veșnice, aproape de miezul nopții de duminică spre luni.

Cel mai longeviv mitropolit al ortodoxiei din întreaga lume urma să împlinească 91 de ani.
Mitropolitul Nicolae al Banatului s-a stins la reședința sa din Timișoara, în urma unei suferințe care durează de mai mult timp.
În ultimele luni el a ajuns la spital, fiind internat la Institutul de Boli Cardiovasculare.
Diagnosticul pus atunci a fost ”decompensare după insuficiență cardiacă”, scrie evenimentul zilei în ediţia on line.
Cu alte cuvinte, se știa că e doar o chestiune de timp sau de voință divină până ce mitropolitul din Banat va trece la cele veșnice.El s-a externat la cerere, după câteva zile de la spitalizare.

Cine a fost mitropolitul Nicolae Corneanu

Nicolae Mihail Corneanu (n. 21 noiembrie 1923, Caransebeș - d. 28 septembrie 2014, Timişoara) a fost un înalt ierarh în Biserica Ortodoxă Română, din 1962 arhiepiscop al Timișoarei și mitropolit al Banatului. În anul 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, potrivit wikipedia.

Studii

În perioada 1934-1942 a urmat liceul în Caransebeș. Între anii 1942-1946 a urmat Facultatea de Teologie la București. În aceeași perioadă a urmat cursurile Facultății de Filologie și a celei de Litere. În 1949 și-a sustinut teza de doctorat cu titlul „Viața și petrecerea Sfântului Antonie. Începuturile monahismului creștin pe Valea Nilului”.


Cariera ecleziastică

În 1949 a devenit profesor suplinitor la Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș. Între anii 1956-1958 a fost profesor de limbile greacă și franceză la Seminarul Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș, iar în 1959 conferențiar la Institutul Teologic din Sibiu, unde a predat teologia simbolică și limba greacă. A conferențiat la Oxford, la Universitatea Humboldt din Germania și la Fundația „Pro Oriente” din Viena.

Începând din 1949 a activat în administrația Mitropoliei Banatului ca secretar și consilier. La 15 decembrie 1960 a fost ales episcop al Episcopiei Aradului. La 17 februarie 1962 a fost ales arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului și mitropolit al Banatului. Înscăunarea a avut loc la 4 martie 1962. Odată cu reînființarea în 1994 a Episcopiei de Caransebeș, funcția de episcop de Caransebeș a fost preluată de Emilian Birdaș. Interimar, Corneanu a mai fost locțiitor de mitropolit al Ardealului (câteva luni în 1967) și locțiitor de mitropolit al Olteniei (în anii 1967-1968).

La 4 martie 1990 l-a hirotonit ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei pe Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al BOR.


În ședința sa din 20 mai 2011, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis retragerea dreptului de semnătură al mitropolitului și ca atribuțiile sale administrative să fie preluate de episcopul vicar Paisie Lugojanul.
Această decizie nu a fost discutată în prealabil de comisia juridică a sinodului, ceea ce ar fi fost necesar în conformitate cu statutul BOR, și nici nu a fost cerută luarea de poziție a mitropolitului.
Justificarea Patriarhiei a fost exprimată astfel: „Din respect pentru persoana venerabilă a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului în vârstă de 88 de ani – care, din motive de sănătate, nu a mai participat la ultimele șapte ședințe de lucru ale Sfântului Sinod - și din responsabilitate pentru disciplina administrativă a eparhiilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat această hotărâre, având caracter temporar și excepțional, pentru a se evita starea de confuzie de la centrul eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei (dese reveniri la hotărâri luate în prealabil, polarizare între hotărârile luate și aplicarea lor concretă, suprimarea autorității Consiliului Eparhial și a Permanenței Consiliului Eparhial, încercarea unor persoane de la Centrul Eparhial de a pune în contradicție episcopul vicar cu chiriarhul locului derutând astfel clerul, credincioșii și opinia publică”.

La 4 martie 2012 IPS Nicolae a fost omagiat cu ocazia împlinirii a jumătate de veac de la întronizare, cu care ocazie s-a menționat că înainte de 4 martie 1962 Timișoara avea doar 5 lăcașuri de cult ortodoxe, în timp ce în 2012 are 28, toate cele apărute în această perioadă fiind ctitorii ale sale.