Eclipsă de Lună prin penumbră, vizibilă la noapte din România

Eclipsa de Lună prin penumbră, care se produce pe 16 septembrie 2016, este vizibilă din România și a fost precedată, la începutul lunii, de o eclipsă inelară de Soare, care a putut fi observată din Africa și din Oceanul Indian.
 
Fenomenul astronomic  a încept la 19 h 54 m (ora României) (16:54:40 UT), maximul eclipsei fiind atins la 21 h 54 m (ora României) (18:54:17 UT). Acesta durează 3 ore și 59 de minute, încheindu-se la 23 h 53 h (ora României) (20:53:57 UT), potrivit site-ului timeanddate.com. Este o eclipsă în penumbră foarte profundă, având o magnitudine de 0,9080 și reprezintă cea de-a noua eclipsă de Lună (dintr-un total de 71) din seria Saros 147. Acest tip de eclipsă este, în general, mai dificil de observat.
 
Fenomenul astronomic poate fi observat din Europa, Africa, Asia, Australia și din vestul Americii de Sud, din Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian, Oceanul Arctic și din Antarctica, iar printre orașele din care este vizibil se numără: Sydney, Johannesburg, Madrid, New Delhi, Bruxelles, Melbourne, Victoria, Lisabona, Beijing, Budapesta, Paris, Ankara, Moscova, Atena, Londra, Yangon, Jakarta, Kolkata, Tokyo, Cairo, Roma.
 
Următoarele eclipse de Lună vizibile pe teritoriul țării noastre se vor produce pe 11 februarie 2017 (prin penumbră), 17 august 2017 (parțială), urmate de trei eclipse totale de Lună la 31 ianuarie 2018, 27 iulie 2018 și 21 ianuarie 2019, potrivit www.astro-urseanu.ro, preluat de Agerpres. Ultima eclipsă de Lună vizibilă din România s-a produs pe 28 septembrie 2015 și a fost o eclipsă totală.
 
În perioada de rotație a astrului în jurul Pământului, aproximativ 29 de zile și jumătate, se disting patru faze: Lună Nouă, Primul Pătrar, Lună Plină, Ultimul Pătrar.
 
O eclipsă de Lună se produce întotdeauna în momentul fazei de Lună Plină, deci când Soarele este în opoziție cu Luna. Lunațiile — Luna Nouă sau Luna Plină — se produc la fiecare 2 săptămâni, dar eclipse se produc, de regulă, de patru ori pe an.
 
Fenomenul de Lună Plină reprezintă perioada de apogeu a influenței Lunii asupra planetei noastre. În ciclul Lunar, acest moment este foarte important, evidențiat mai ales în tradiția astrologică orientală, care arată că înainte cu două zile de Luna Plină influența acestui astru este deosebit de benefică asupra planetei noastre. Ziua cu Lună Plină este cea în care simțul măsurii și al armoniei sunt mult mai ușor accesibile fiecărei ființe umane. Este ziua în care putem să ne temperăm pornirile și ambițiile egoiste prin conștientizarea adevăratelor noastre aspirații, fiind o zi pe care merită să o consacrăm iubirii, artei, frumuseții, acțiunilor pline de dăruire. În tradiția populară se spune, cu privire la hrană, că este important să lăsăm de fiecare dată loc și digestiei, adică să nu mâncăm până la saturație, ci să ne oprim cu puțin înainte.
 
Pământul are întotdeauna o umbră în spațiu creată de lumina Soarelui, care are o parte centrală mai întunecată și o parte externă mai puțin întunecată, numită penumbră. În timpul unei eclipse de Lună, corpul ceresc intră în umbra Pământului încetul cu încetul. La un moment dat, Luna poate dispărea aproape de tot, fiind vizibilă doar ca un disc de culoare roșie închisă, numită "Lună sângerie". Aceasta este o eclipsă totală de Lună.

 
Dacă Luna nu intră în întregime în umbra Pământului, ci trece pe deasupra sau pe sub centrul umbrei, este posibil ca discul Lunii să nu fie acoperit în totalitate, ci doar ''mușcat'' foarte tare. Aceasta se numește eclipsă parțială de Lună.
 
Dacă Luna trece doar prin partea externă a umbrei, prin penumbră, avem o eclipsă de Lună prin penumbră. Penumbra nu cauzează modificări importante asupra astrului, adică nu se întunecă, dar se susține, totuși, că suprafața Lunii devine un pic gălbuie.
 
Eclipsele de Lună, mai puțin spectaculoase, se petrec când Luna intră în ''umbra'' Pământului. Dincolo de spectaculozitatea acestor fenomene, eclipsele de Lună furnizează specialiștilor date extrem de importante privind atmosfera Pământului, gradul de poluare a acesteia, efectele radiației solare asupra atmosferei și altele, Luna comportându-se ca un ecran pe care putem ''citi'' particularitățile atmosferei Pământului. De asemenea, eclipsele de Lună furnizează date folosite și pentru măsurarea vitezei de răcire a scoarței lunare, în intervalul în care aceasta este lipsită de căldura Soarelui.
 
Cea mai veche eclipsă de Lună consemnată a avut loc în anul 3450 î.Hr. În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că soarele sau luna au fost înghițite de balaur sau de dragon. La noi, oamenii spuneau că erau mâncate de vârcolaci.