„Epoca de aur“ a mănăstirilor dobrogene 20 aprilie, prăznuirea Sfântului Ierarh Teotim, Episcopul Tomisiului

Anul acesta, a doua zi de Paște coincide pentru creștinii ortodocși cu prăznuirea Sfântului Ierarh Teotim, Episcopul Tomisului.
Sursele ortodoxe arată că, „sub păstoria Sfântului Teotim, mănăstirile şi sihăstriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin asceză şi isihie (linişte), au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiţii «călugări sciţi», răspândiţi atât la nord de Dunăre până în Carpaţi, cât şi la sud până la Ierusalim, Constan¬tinopol, Roma şi Africa“.
Potrivit doxologia.ro, „Fericitul episcop Teotim I era de neam daco-roman, autohton din Dacia-Pontică. El este considerat cel dintâi dascăl şi părinte duhovnicesc al sfinţilor Ioan Cassian şi Gherman, cu care era contemporan, format în tinereţe în aceeaşi mănăstire din «hotarele Cassienilor şi ale peşterilor». Această mănăstire, care a dat călugări cărturari şi sporiţi în fapte bune, era o adevărată vatră monahală de sfinţenie, de trăire şi de profundă teologie din eparhia Tomisului, confirmată de înaltul nivel spiritual, teologic şi literar la care au ajuns cei trei sfinţi daco-romani contemporani, Ioan Cassian, Gherman şi Teotim I, supranumit de istoricii paleocreştini «Scitul» şi «Filosoful»“.
Conform sursei citate, episcopul urcă pe scaunul eparhiei Tomisului, în jurul anilor 385-390, după mutarea din viaţă a episcopului Gherontie. „Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, de fericitul Ieronim (t 420), în celebra sa lucrare: De viris illustribus (Despre bărbaţi iluştri), care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de Dumnezeu şi de oameni, teolog învăţat şi scriitor talentat şi neobosit. El afirmă că a scris scurte tratate (cărţi) sub formă de dialoguri, «în stilul vechii elocinţe», ceea ce dovedeşte vasta sa cultură în retorica şi filosofia antică, greacă şi latină. Apoi, fericitul Ieronim încheie cu aceste cuvinte despre Teotim: «Aud că scrie şi alte lucrări»“.
Sub păstoria Sfântului Teotim mănăstirile şi sihăstriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin asceză şi isihie (linişte), au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiţii „călugări sciţi“, răspândiţi atât la nord de Dunăre până în Carpaţi, cât şi la sud până la Ierusalim, Constantinopol, Roma şi Africa. Bazilicile înălţate de el, ale căror ruine şi astăzi se văd, erau mari şi frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedeşte numărul impresionant de credincioşi, precum şi frumuseţea cultului şi arhitecturii secolelor IV-V.

Sursa foto: Patriarhia Română

Citește și:
Pastorala de Paște a Arhiepiscopului Tomisului, ÎPS Teodosie – „Deși este o încercare grea, vedem învierea Fiului lui Dumnezeu ca având, astăzi, un înțeles și mai profund“