Hotnews.ro Raluca Pruna, ministrul Justiției - ”Iau în calcul reînvestirea doamnei Kovesi în funcţie”

Ministrul justiţiei, Raluca Prună, afirmă, într-un interviu pentru HotNews.ro, că "este foarte posibil" să o reînvestească pe Laura Codruţa Kovesi în funcţia de procuror şef DNA anul viitor, când îi expiră mandatul, după ce lăsase să se înţeleagă că ar fi posibil să nu facă acest lucru pentru a o feri de critici într-o societate antagonizată. Prună afirmă că s-a înţeles greşit şi că în "pole position" pentru orice numire se află "persoana care are avantajul competitiv, de a fi fost deja ocupantul unei funcţii". Ministrul Justiţiei a mai spus despre Kovesi că "are cele mai bune rezultate din istoria DNA, mai bune chiar decât ale predecesorului domniei sale."

Ministrul Justiţiei afirmă că are pe masă o propunere de modificare a regulamentului în penitenciare astfel încât calitatea ştiinţifică a unei cărţi scrise de condamnaţi să fie stabilită de o comisie de specialişti din mediul academic. Raluca Prună susţine că nu este de acord cu propunerea şi că ia în calcul inclusiv o ordonanţă de urgenţă prin care să modifice legea de executare a pedepselor astfel încât scrierea unei cărţi să nu mai poate contribui la reducerea pedepsei.
Cele mai importante declaraţii făcute de ministrul Justiţiei, Raluca Prună:
- Repet, afirmaţia pe care am făcut-o ieri în nici un caz nu trebuie să fie citită în cheia această că m-aş gândi să nu reinvestesc o persoană că doamna Kovesi, care are cele mai bune rezultate din istoria DNA, mai bune chiar decât ale predecesorului domniei sale, fără îndoială.
- Ar trebui să propunem pur şi simplu modificarea legii de executare a pedepselor. În sensul de a nu mai permite că scrierea unei cărţi să constituie un element care să conducă la reducerea pedepsei.
- Nu exclud nici ordonanţă de urgenţă, dar nu pot confirmă acum acest lucru. Pentru că suntem în situaţia - eu vorbesc de mine la ministerul justiţiei - în care trebuie să repar o mulţime de legi prost adoptate, de dispoziţii care nu se pot aplică, prin ordonanţă de urgenţă. Şi cred că politică Guvernului în general nu este să aibă nenumărate ordonanţe de urgenţă.
 
- Despre sporul de doctorat de 15%: Vom vedea când îşi depun cererile, am spus şi magistraţilor, spun şi acum. Nu iau în calcul să dau nici un fel de spor. Nicăieri în lumea asta doctoratul nu se plăteşte printr-un spor. În nici un caz nu faci o teza de doctorat pentru a avea un spor salarial. Deci, sub mandatul meu nimeni nu va primi nici un spor. (...) Estimarea mea este că în prima jumătate a anului viitor voi avea hotărâri executorii. Deci aştept să fiu executată de către magistraţi, nu eu personal, ci Ministerul Justiţiei.
- Să nu-mi spuneţi de faptul că a închis dosarul care-l privea pe fostul premier (Victor Ponta), pentru că acolo este o discuţie mai amplă, despre care va asigur că am vorbit cu domnul Lazăr. (...) Era cea mai facilă cale de a spune că noul ministru este sclavul...Sau nu sclavul, captivă regimului Ponta. Foarte bine, rămâne de văzut dacă sunt captivă regimului Ponta, am susţinut propunerea respectivă şi nu-mi pare rău pentru asta. Cred că domnul Lazăr are şi profesionalismul şi viziunea de fi adjunct la serviciul de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul General.
- Nu pot să preiau propunerea de la CSM (referitor la preluarea de la ministrul justiţiei a atributului de a propune viitorii şefi în parchete). Am discutat cu toate asociaţiile de magistraţi din România, care spun: nu ne reagasim în acest proiect. Aşadar, că eu să modific aceste legi şi să dau satisfacţie CSM ar trebui să dau o ordonanţă de urgenţă. Nu înţeleg că sub mandatul meu să dau OUG şi să schimb nişte legi organice.
- Altă chestiune cu care nu sunt de accord, aş vrea să o pun în dezbatere publică, este numirea în magistratură a avocaţilor cu 18 ani vechime. Am rezervele mele cu privire la această modalitate.
- Lupta anticorupţie este o altă prioritate a mea. Putem fi o ţară în care jumătate din cetăţeni sunt la DNA şi cealaltă jumătate sunt subiecte ale dosarelor, probabil nu va fi suficient. Este important să începem şi cu prevenţia.
 
Interviul pe larg

 
Dan Tapalagă: S-a înţeles din declaraţia dvs, făcută într-un interviu pentru România Liberă, că nu va gândiţi la reinvestirea unor procurori chiar dacă au performat sau au dovedit că sunt buni administratori pentru a nu adânci discuţiile contradictorii din societate, că societatea este antagonizată iar pentru a o feri de critici va gândiţi în pricipiu să nu reinvestiţi în funcţie. Din asta s-a înţeles că este vorba despre doamna Kovesi şi că aveţi ideea de a nu reinvesti procurorul şef DNA.
Raluca Prună: Nu. Cred că s-a înţeles greşit. Eu nu sunt aici nici să mulţumesc o parte a societăţii, nici pe toată lumea. Nu sunt aici că ministru să fiu o persoană pe care să o iubească societatea. Am venit aici să fiu responsabilă. Ce am declarat ieri, dar din păcate nu s-a înţeles foarte bine - am declarat şi României Libere şi la Adevărul Live - am spus că suntem o societate antagonizată, în care există suspiciuini. Asta este percepţia pe care o am eu. Şi că în aceste condiţii este greu să aplici procedura care este prevăzută de lege şi care permite reinvestirea unei persoane, în cazul de faţă procurorul şef al DNA. În mod normal el putea, pe baza rezultatelor acestei instituţii care, sigur, fără să intrăm în detalii de statistică, sunt de necontestat, într-o societate normală ai putea reinvesti această persoană fără nici o problema. Am spus ieri că nu înţeleg la acest moment să întru în detaliile - voi reinvesti, nu voi reinvesti – pentru că, o dată, sunt la început de mandat şi apoi, strategic vorbind, chiar în situaţia în care decizia mea ar fi să reinvestesc, nu exlud acest lucru, pentru că este foarte posibil să fac asta, îmi da voie legea, şi înţeleg să folosesc tot ce legea îmi da voie să fac, chiar dacă aş decide acest lucru nu înţeleg să spun la acest moment. Mă voi decide, nu ştiu, în aprilie, mandatul expiră la jumătatea lunii mai. Şi în sensul asta nu vreau să pun o persoană, doamna Kovesi aţi numit-o, în situaţia în care de acum, din decembrie până în aprilie, va fi subiectul unei critici constante a unei părţi din societate, care din păcate cu asta se ocupă.
 
DT: Doamna Kovesi, în calitate de procuror şef DNA, cum bine ştiţi, este dacă nu zilnic, atunci la două zile subiectul unor critici aspre dintr-o anumită parte a societăţii. Aici vorbim în principal de cei anchetaţi penal, de susţinătorii lor din presă. Deci nu e scutită de critici. Cu sau fără propunerea de reinvestire.
RP: Bun, asta a fost calculul pe care eu mi l-am făcut. Nu cred că este cazul că, la cinci săptămâni de mandat, să anunţ eu pe cine vreau, dacă vreau să reinvestesc. Repet, afirmaţia pe care am făcut-o ieri în nici un caz nu trebuie să fie citită în cheia această că m-aş gândi să nu reinvestesc o persoană că doamna Kovesi, care are cele mai bune rezultate din istoria DNA, mai bune chiar decât ale predecesorului domniei sale, fără îndoială.
DT: Ele au fost citite aşa, poate din cauza unei exprimări imprecise. Se înţelegea efectiv din declaraţie că aţi preferă să nu reinvestiţi chiar şi un procuror performant pentru a nu alimenta aceste antagonisme din societate.
RP: Nu. Cred că obligaţia mea morală şi profesională este să mă asigur că propun fie un procuror nou, fie reinvestesc pe cineva care a ocupat funcţia, care fie face dovadă că este integru şi bun profesionist, fie a făcut dovadă că este integru şi profesionist. Apoi, cred că, dar şi în privinţa ocupării oricărei funcţii, în pole position se află persoană care are avantajul competitiv, de a fi fost deja ocupantul unei funcţii.
 

DT: Aşadar, luaţi în calul reinvestirea doamnei Kovesi, că să nu mai existe ambiguităţi?
RP: Da, iau categoric în calcul reinvestirea doamei Kovesi. Da.
 
Toată lumea, dintr-o dată, a devenit poliscriba
 
DT: Am văzut că vorbiţi despre o propunere legislativă pentru a reglementa situaţia scriitorilor prolifici din închisori, nu înainte de a modifică un regulament tot în ideea de a rezolva această problema. Aici aş vrea să elaborati puţin, nu înţeleg exact ce doriţi să faceţi.
RP: Situaţia este aşa: noi avem o lege şi regulamentul de executare a pedepselor. Regulamentul trebuia să fie adoptat din 2013. Din motive care nu îmi sunt foarte clare, acest regulament nu a fost adoptat. Există o propunere care se află acum pe masă mea şi care încearcă să reglementeze cumva situaţia această foarte prolifică din penitenciare. Toată lumea, dintr-o dată, a devenit poliscriba. Dar regulamentul nu rezolva, după opinia mea, o situaţie de discriminare. Pentru că legea, aşa cum este ea acum, discriminează între cel care scrie în penitenciar o carte şi cel care, de exemplu, cânta foarte frumos, sculptează foarte frumos, pictează foarte bine. Deci, oameni care fac alte activităţi prin care dovedesc că s-au îndreptat în cursul executării pedepsei, se face această distincţie. Deci, astăzi, pe legea pe care o avem acum, faptul de a scrie o carte…
 
DT: Orice fel de carte, ştiinţifică sau neştiinţifică, va întreb că nu ştiu.
RP: Orice fel de carte, din ce am văzut eu.
 
DT: Deci, orice fel de carte scrisă este luată în calul la scăderea pedepsei.
RP: Da, deci la acest moment eu am cerut o lista la ANP (Administraţia Naţională a Penitenciarelor), că să văd ce anume s-a scris în penitenciare. De exemplu, sunt lucrări care se intitulează “lucrare cu caracter ştiinţific” despre care nu ştiu care este obiectul, este despre albine, nu contează. Nu au titlu, şi ele sunt considerate o carte. Ştiţi foarte bine, că să vorbesc despre cazuri cunoscute. Domnul Copos, de exemplu, a scris despre turism o carte considerată o carte care îndeplineşte condiţiile legii...
 
DT: Cine stabileşte asta?
RP: Asta stabileşte comisia din penitenciar, căreia i se supune atenţiei acastă carte. Şi cartea despre turism, şi cartea despre regimul matrimonial din secolul XV în Ţările Române, cred, au fost considerate pentru acelaşi deţinut condamnat, au fost considerate de o comisie din penitenciar că îndeplinind condiţiile din lege cu privire la scrierea unei cărţi.
 
DT: Bun, când în unele cazuri presă a dovedit că sunt pagini întregi furate, cărţi plagiate de-a dreptul, zeci de pagini luate cu copy paşte, aceeaşi comisie n-ar trebui să revină, să anuleze decizia de a-i scădea din pedeapsa, de a înlătura cartea asta ştiinţifică?
RP: Cred că discuţia este deja mai complicată. Dacă persoană a fost pusă deja în liberate cred că este mai greu că o comisie, care cred că nu mai este invesitata…cred, nu ştiu…Dar îmi imaginez că dacă persoană a fost deja eliberată este mai greu că aceeaşi comisie din penitenciar să revină asupra deciziei sale.
 
DT: Păi de ce?
RP: Pentru acelaşi motiv pentru care, de exemplu, lumea scrie teze de doctorat dovedite public că ele sunt plagiate şi n-au auzit să se fi retras vreunuia… Nu spun că e bine, eu constat. Nu s-au retras titluri.
 
DT: Dar dacă încalci condiţiile de eliberare condiţionată te întorci în închisoare. Cineva constată că le-ai încălcat.
RP: Aici n-aş vrea să elaborez pentru că mărturisesc că nu ştiu.
 
DT: Bun, spuneţi-mi cum doriţi dvs să schimbaţi lucrurile.
RP: Deci, ce vreau eu să fac este un proces în două etape. Vreau să mă uit să văd în ce măsură acest proiect de regulament, care instituie o comisie care stabileşte caracterul ştiinţific, poate conduce la reducerea numărului de cărţi care sunt scrise în penitenciar în condiţii care sunt sigur puţin credibile.
 
DT: Reducerea numărului de cărţi la cât?
RP: Nu ştiu asta, nu ştiu să spun un număr. Propunerea este pe biroul meu. Şi propunerea spune aşa, că înainte de a ajunge în comisie există un comitet ştiinţific, din care fac parte, mă rog, oameni care pot să ateste, care nu sunt din regimul penitenciar, care sunt din lumea academică sau sunt specialişti în domeniul respectiv şi pot atestă caracterul ştiinţific. Eu mă îndoiesc că această procedura va da rezultate. Mă îndoiesc de ce, pentru că noi trăim într-o ţară în care, revin la doctorate, ele nu sunt problema mea, dar sunt problema mea că cetăţean, într-o ţară în care există coordonatori de doctorate care au putut să dea doctorate, pe aceeaşi teza, unui număr mare de doctoranzi, persoane care sunt considerate în domeniul lor de activitate persoane cu o reputaţie profesională de care nimeni nu se îndoieşte, deci dacă avem asta pe de-o parte refuz să cred că n-aş putea constitui o comisie oricând, la orice moment, care să decidă, să ateste un caracter ştiinţific al unei lucrări. Deci nu cred că regulamentul aşa cum este el pe masă mea rezolva, nu cred că taie nodul gordian. Probabil că va mai scădea din numărul de lucrări scrise în penitenciar. Şi din acest motiv am spus că ar trebui să propunem pur şi simplu modificarea legii de executare a pedepselor.
 
DT: În ce sens?
RP: În sensul de a nu mai permite că scrierea unei cărţi să constituie un element care să conducă la reducerea pedepsei.
 
DT: Asta mi se pare foarte corect. Dar cum doriţi să o faceţi? Prin proiect de lege sau prin ordonanţă de urgenţă?
RP: Nu ştiu, sigur, cel mai bine ar fi prin proiect de lege. Însă trebuie să fiu realistă, nu cred că un proiect de lege pe care eu l-aş putea pune pe masă Guvernului, odată depus la Parlament, are şanse să fie adoptat.
 
DT: Pe de altă parte, o ordonanţă de urgenţă ar fi de aplicare imediată.
RP: Pe de altă parte, este adevărat, o ordonanţă de urgenţă ar fi de aplicare imediată şi ar rezolva această problema. Nu exclud nici ordonanţă de urgenţă, dar nu pot confirmă acum acest lucru. Pentru că suntem în situaţia - eu vorbesc de mine la ministerul justiţiei - în care trebuie să repar o mulţime de legi prost adoptate, de dispoziţii care nu se pot aplică, prin ordonanţă de urgenţă. Şi cred că politică Guvernului în general nu este să aibă nenumărate ordonanţe de urgenţă.
 
DT: Când urgenţă este justificată, OUG este un instrument prin care rezolvi o anumită problema. Iar asta mi se pare o problema.
RP: Este o problema importantă, sunt de acord. Am declarat asta public în prima mea săptămâna de mandat. Mi-am declarat nedumerirea cum în penitenciar se pot scrie lucrări care de altfel sunt validate ştiinţific unele dintre ele, din ce aud. Deci, validarea asta ştiinţifică de către o persoană terţă, care este expert în domeniul respectiv, nu este pentru mine o garanţie că într-adevăr problema s-a rezolvat.
 
DT: Deci, pentru a elimina confuzii, va întreb aşa: luaţi în calcul ordonanţă de urgenţă pentru a scoate scrierea de cărţi din legea care le permite acum celor condamnaţi să fie eliberaţi mai repede scriind trei, cinci, zece, cărţi?
RP: Va spun, nu exclud acest lucru.
 
Cel care scrie opt cărţi într-un an urmăreşte să capitalizeze zile reduse din pedeapsa
 
DT: Discutând cu magistraţi de afară şi cu oameni simpli din ţară, toţi aceştia nu înţeleg pur şi simplu cum poţi să-ţi reduci din pedeapsa scriind o carte. Nu înţeleg cum scriind o carte bătându-ţi joc de orice fel de reguli şi de ideea de a scrie o carte poţi scapă mai ieftin de închisoare.
RP: Suntem aici perfect de acord. Şi eu că cetăţean, repet, nu înţeleg cum anume poţi să scrii, nu o carte, ci nenumărate cărţi în penitenciar. Este clar că cel care scrie opt cărţi într-un an urmăreşte să capitalizeze zile reduse din pedeapsa. Am mai spus că găsesc discriminatoriu că scrierea de cărţi să fie tratată într-un mod mai avantajos decât sculptatul sau orice altă activitate pe care o persoană condamnată o face.
 
DT: Orice fel de activitate neclar necuantificabilă poate reprezenta o poartă spre abuz şi spre reduceri de pedeapsa cu un mare semn de întrebare asupra corectitudinii deciziei.
RP: Este adevărat, reducerea pedepsei există şi în alte state membre şi ea trebuie să aibă în vedere un mod de îndreptare a condamnatului pe baza…
 
DT: Pe baza unor activităţi ceva mai clare.
RP: Din activităţi mai clare, adevărat, şi ele trebuie judecată în bloc. Nu trebuie judecate matematic. Am scris 20 de cărţi şi mi se reduc cinci luni, am scris o sută de cărţi, mi se reduc şapte luni. Sunt perfect de accord, suntem de acord aici. Aş vrea să insist asupra scrisului de cărţi. Repet, discutăm de această chestiune în penitenciare, sunt de acord că ea este o problema şi mă ocup de ea. Aş vrea însă să ne ocupăm că societate şi de scrisul de teze în lumea liberă, deci în lumea celor necondamnati. Scris de teze care se petrece în aceleaşi condiţii de promiscuitate intelectuală, din ce văd eu.
 
DT: Dar aici ce puteţi face că ministru al justiţiei?
RP: Nu pot să fac absolut nimic, pot doar să constat acest lucru şi sper că …De pildă, că ministru al justiţiei va pot spune ce pot să cer să se facă ceva. Ştiţi, probabil că asociaţiile de magistraţi intenţionează pentru sporul de doctorat, care a fost scos în 2010, care a a fost reintrodus în 2015 cu condiţia că angajatorul să plătească acest spor, asociaţiile de magistraţi ne-au anunţat în întâlnirile avute că încep să facă cereri în justiţie pentru acordarea acestui spor.
 
DT: Acordarea retroactivă a acestui spor sau cum?
RP: Nu şi-au formulat încă cererile, ei merg pe discriminare. Spun că e discriminatoriu că cei care în 2010, prin lege, şi-au pierdut sporul de doctorat…sper să nu greşesc. Mie mi s-a explicat aşa, că sporul de doctorat care era 15% din salariu, a fost scos dar reintrodus cumva mascat în salariul magistratului. Cei care şi-au luat tezele de doctorat după momentul 2010, deci când ştiau că un asemenea spor nu se mai acordă, vin acum şi spun, e discriminatoriu că cel care şi-a luat teza înainte să primească sporul ăla fie şi mascat în salariu iar eu să nu mi-l primesc. În măsură în care am fost anunţă de magistraţi că încep aceste demersuri, cred că da, este problema mea. Doresc că Ministerul Educaţiei să clarifice mai întâi ce este un doctorat în această ţară. Pentru că, dacă nu ne uităm la calitatea unei teze, la calitatea coordonatorului, insist, că nu s-a vorbit despre asta, lumea vorbeşte numai despre doctorandul care fură prin plagiat, dar lumea vorbeşte extrem de puţin de coodonatorul care este şi el plătit că să coordoneze un doctorat, şi care coordonează zece doctoranzi care publică zece teze toate copiate una după altă.
 
DT: Veţi da sporul asta înainte să facă ei acţiuni în justiţie? Că nu înţeleg cum îl cer, retroactiv, de aici încolo..
RP: Nu, sub mandatul, nu. Vom vedea când îşi depun cererile, am spus şi magistraţilor, spun şi acum. Nu iau în calcul să dau nici un fel de spor. Nicăieri în lumea asta doctoratul nu se plăteşte printr-un spor. Doctoratul este ….dacă ai ceva de spus lumii…şi în nici un caz nu faci o teza de doctorat pentru a avea un spor salarial. Deci, sub mandatul meu nimeni nu va primi nici un spor. Sigur, în măsură în care voi avea hotărâri judecătoreşti...Îmi imaginez din experienţă trecută avută cu hotărârile judecătoreşti cu sporuri băneşti că vor fi rapide. Estimarea mea este că în prima jumătate a anului viitor voi avea hotărâri executorii. Deci aştept să fiu executată de către magistraţi, nu eu personal, ci Ministerul Justiţiei.
 
Nu-mi imaginez că un procuror va candida pe postul de preşedinte CSM
 
DT: Veţi avea un an cel puţin complicat. Prima proba vine pe dată de 5 ianuarie, când vor fi alegeri la CSM pentru un nou preşedinte. Acest nou preşedinte va avea un mandat important cel puţin dintr-un punct de vedere. Va aviza, fie şi consultativ, propunerile de procuror şef. Deci nu-i puţin lucru cine va ocupă funcţia asta. Pe cine susţineţi dvs sau pe cine vedeţi ?
RP: Nu pot să spun pe cine susţin, nici nu pot să spun pe cine văd. Înţeleg din discuţiile care au avut loc acum câţiva ani că o practică este de a avea preşedinte un judecător, vicepreşedinte un procuror. După scandalul iscat acum câţiva ani nu-mi imaginez că un procuror va candida pe postul de preşedinte. Nu ştiu încă, n-am discutat despre intenţia niciunui judecător de a candida funcţia de preşedinte CSM, deci nu sunt în măsură să spun pe cine susţin. Nu ştiu, încă nu s-au anunţat candidaturile.
 
DT: Dar sunt alegeri cu o miza importantă.
RP: Sunt alegeri cu o miza importantă, e adevărat. Eu am însă un singur vot în plenul CSM.
 
DT: Iar în ce priveşte procedura de numire, aţi spus ceva despre ea. Spuneaţi că veţi face o procedura simplă, criterii simple pentru funcţiile de procurori şef. Aş dori să elaborati puţin, ce anume veţi face?
RP: Când am spus o prcedura simplă, m-am gândit că nu o să fac o procedura cu o comisie care va valida…M-am gândit dacă să cer, de pildă, rechizitorii, aşa cum se face la CSM pe anumite funcţii de conducere. În cazul funcţiilor din parchete, de exemplu, se cer 20 de rechizitorii pe care candidatul le consideră cele mai representative. M-am gândit la acest lucru şi după aceea mi-am spus că nu este relevant pentru funcţiile cele mai înalte în Parchet, oricum nu pentru procurorul şef DNA şi pentru procurorul general, care în ultimii ani nu pot face dovadă că au făcut nişte rechizitorii ei personal. Ceea ce nu înseamnă că nu pot facă dovadă că au contrasemnat rechizitorii extrem de importante. De aceea, nu vreau numai de dragul de a răspunde unei aşteptări a sociatii, care oricum va fi nemulţumită într-o parte a ei, să mă fac că mă joc de-a procedura. Legea este foarte clară, ministrul propune. În afară de un singur ministru al justiţiei care a făcut o comisie pentru a selecta candidaţii pentru aceste funcţii, comşie în care există de exemplu, pentru DNA, existau procurori din DNA în comisia de selecţie a procuroruui şef DNA, eu nu înţeleg să fac acest lucru numai pentru a bifa, de dragul societăţi, că am făcut o comisie. Cel mai probabil voi face la fel că absolut toţi miniştri de dinaintea mea, începând cu Monica Macovei, care e primul ministru sub care există această procedura. Am să invit printr-o scrisoare, cel mai probabil adresată procurorului general, care să fie diseminată în sistem, că pe baza unor criterii pe care am să le descriu - integritatea în primul rând, profesionalismul, vechimea cerută de lege - cei interesaţi să-şi depună candiaturile. Voi face selecţia, repet, nu cu o comisie constituită din persoane care să fie terţe ministerului justiţiei, şi îmi asum propunrea.
 
DT: Foarte bine. Au fost ceva semne de întrebare în ce priveşte una din propunerile pe care le-aţi făcut la început de mandat, e vorba despre Cristian Lazăr, propus de fostul ministru al justiţiei. Dva aţi preluat propunerea fără a mai face nici un fel de procedura, nici de selecţie...
RP: Am susţinut-o, dar asta nu înseamnă că n-am făcut o procedura. L-am invitat pe domnul Lazăr la o discuţie, mi-am format o părere despre dl. Lazăr. E adevărat că vin de la Bruxelles, am trăit ultimii 11 ani la Bruxelles. Totuşi, am monitorizat sistemul de justiţie din România din 2000 până în 2004, sunt jurist, cunosc foarte multă lume în sistem, cunosc şi bună reputaţie şi proastă reputaţie a unor magistraţi. Deci, pe baza unor opinii şi păreri despre domnul Lazăr, mai ales pe baza unui interviu personal înainte să spun CSM că susţin această propunere, da, am susţinut-o şi nu-mi pare absolut deloc rău. Cred că este un procuror foarte bun. Şi să nu-mi spuneţi de faptul că a închis dosarul care-l privea pe fostul premier (Victor Ponta), pentru că acolo este o discuţie mai amplă, despre care va asigur că am vorbit cu domnul Lazăr.
 
DT: Şi ce v-a spus?
RP: Nu, nu vreau să întru în aceste detalii. Dar va asigur că atunci când am susţinut propunerea am făcut-o asumat, m-am aşteptat că…Era cea mai facilă cale de a spune că noul ministru este sclavul...Sau nu sclavul, captivă regimului Ponta. Foarte bine, rămâne de văzut dacă sunt captivă regimului Ponta, am susţinut propunerea respectivă şi nu-mi pare rău pentru asta. Cred că domnul Lazăr are şi profesionalismul şi viziunea de fi adjunct la serviciul de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul General.
 
DT: Preşedinţia vorbeşte în Ghidul de aplicare a Strategiei Naţionale de Apărare, între altele, despre modificarea mai multor legi, de la legile siguranţei, legile serviciilor de informaţii, până la legi din sfera penală, înăsprirea unor pedepse. Puteţi să ne spuneţi puţin mai mult?
RP: Este un proces la debut. Cred că trebuie citit acest ghid într-un context mai amplu, european. Se discuta tot mai mult despre terorism, despre radicalizare în penitenciare, despre ameninţarea pe care aceste fenomene o reprezintă pentru statele membre. Mai ştiţi, probabil, că urmare a unor decizii a CJUE, în echilibrul dintre protecţia drepturilor fundamentale şi siguranţă, s-a optat în februarie 2014 pentru un pachet de drepturi care să fie în dauna unui regim de siguranţă mai mare în statele membre. Cred că acest ghid trebuie citit exact în această cheie. Nu pot să elaborez acum pentru că, repet, nu am început să lucrăm. În urmă atentatelor din 13 noiembrie, Franţa are un regim în care s-a putut permite forţelor de ordine, fără a mai trece pe la judecător, în cazuri de ameninţare excepţională la siguranţă statului francez, să poţi face percheziţii, să poţi să merge cu celeritate atunci când ai suspiciuni rezonabile. Bănuiesc că acest lucru va trebui realizat, păstrând garantarea unor drepturi fundamentale, şi în alte state membre. Noi nu suntem, repet, acolo, dar suntem şi noi pe o lista neagră pe care am apărut. Cred că România nu poate rămâne în afară unui cadru european. Asta este discuţia în Uniunea Europeană la acest moment. Cum anume se va modifică legea, cum anume se va modifică regimul sanctionator este mult prea devreme să discutăm.
 
DT: Care sunt priorităţile dvs acum, una, două, trei măsuri pe agenda de priorităţi?
RP: Priorităţile mele sunt în primul rând priorităţile dictate de agenda pe justiţie din România. Am un pachet de legi, aşa numitul pachet pe justiţie. A existat un proces de elaborare, pe care l-a condus CSM-ul. Nu sunt de accord să-mi însuşesc propunerea de proiect. Ei spun că au consultat magistraţii în adunările lor generale. De pildă, se propune schimbarea modalităţii de desemnare, de numire la vârf în parchete.
 
Nu schimbăm procedura de numire cu mai puţin de şase luni înainte
 
DT: Adică desemnareea să treacă de la ministrul justiţiei la CSM.
RP: Adică să treacă la CSM, cum era până în 2004. Pentru că până în 2004, înainte de aderare, aşa a fost. În pachetul de legi cu care am închis capitolul de aderare, propunerea era la CSM. Eu ce o fac? Nu pot să preiau propunerea de la CSM. Am discutat cu toate asociaţiile de magistraţi din România, care spun: nu ne reagasim în acest proiect. Aşadar, că eu să modific aceste legi şi să dau satisfacţie CSM ar trebui să dau o ordonanţă de urgenţă. Nu înţeleg că sub mandatul meu să dau OUG şi să schimb nişte legi organice.
 
DT: Modalitatea de numire dacă nu mă înşel este în MCV (Mecansimul de Cooperare şi Verificare).
RP: Este în MCV, este adevărat.
 
DT: Iar astea rămân cam bătute în cuie.
RP: Nici comisia nu spune foarte clar. Pentru mine ghidul nu a fost MCV. Ghidul a fost un principiu că nu schimbăm procedura de numire cu mai puţin de şase luni înainte de a avea loc procesul repsectiv. În al doilea rând, că să schimb modalitatea de numire trebuie să schimb o lege organică. Nu pot să facă asta decât prin OUG, ar fi neconstituţional. Nu e o problema, s-a mai făcut asta în România, dar nu înţeleg să fac acest lucru. Am discutat cu asociaţiile de magistraţi, vom redeschide acest pachet. Nu pe absolut toate problemele. Altă chestiune cu care nu sunt de acord, aş vrea să o pun în dezbatere publică, este numirea în magistratură a avocaţilor cu 18 ani vechime. Am rezervele mele cu privire la această modalitate.
 
DT: Aici s-a vorbit de un troc între parlamentari şi unii magistraţi, că să nu zic membri CSM. Pe noi ne lăsaţi să intrăm avocatură, voi (avocaţii) în magistratură.
RP: Nu ştiu, eu vreau să pun acest proiect în dezbatere publică. Noi avem o lege în ţară asta pe care puţină lume o respectă. Anume, legea 52/ 2003 a transparenţei decizionale. Deci, o să urmeze un proces de câteva luni în care asociaţiile de magistraţi şi CSM discutăm. Finalmente, proiectul este al MJ, care este iniţiator. O să pun asta în dezbatere publică, aştept reacţii de la public. Bănuiesc că este interest de modul în care este aşezată Justiţia în această ţară. Bănuiesc că asta îmi va ocupă tot anul viitor.
 
DT: Deci nu sunteţi de acord cu trecerea procedurii de numire de la ministrul justiţiei la CSM…
RP: Nu, eu n-am spus că nu sunt de acord, şi este irelevant ce cred eu că persoană. Eu am spus că nu pot să schimb această procedura şi cred că trebuie să începem în ţară asta să respectăm nişte principii.
 
DT: Ok, dar asta cred că am înţeles corect, că nu sunteţi de acord cu trecerea avocaţilor cu vechim de 18 ani în magistartura.
RP: Da, am rezerve, şi sunt avocet de profesie.
 
DT: De ce aveţi rezerve?
RP: Ţară asta a făcut o opţiune despre cum se intră în magistratură, există o cale care este prin INM sau cu cinci ani vechime dar începi cu un nivel de jos, de la instanţele mai mici. Deci, avem un cadru care funcţionează destul de bine şi nu cred că este oportun că avocaţii, fie ei şi cu 18 ani vechime, să între în magistratură. Cred că ar avea un caracter disuasiv pentru cei care doresc să între în magistratură când termină facultatea şi aleg o carieră curată şi constanţa în această profesie.
 
DT: Şi chiar o ultima întrebare.
RP: Nu m-aţi lăsat să vorbesc despre alte priorităţi, dar le pun pe site.
 
DT: Spuneţi, va rog, preferăm să le punem noi pe site.
RP: Lupta anticorupţie este o altă prioritate a mea. Putem fi o ţară în care jumătate din cetăţeni sunt la DNA şi cealaltă jumătate sunt subiecte ale dosarelor, probabil nu va fi suficient. Este important să începem şi cu prevenţia. Şi despre asta s-a vorbit destul de mult, începând cu Monica Macovei. Însă nu s-a mai făcut nimic pe această zona de prevenţie. Înţeleg să redau zonei de prevenţie o importantă care cred că este necesară.
 
DT: Aici o mică virgulă, în timpul audierilor din Parlament aţi spus, citez din memorie, ceea ce ne-a mirat puţin, aţi spus “lupta anticorupţie a ocupat prea mult agenda publică”.
RP: Nu, am spus aşa, că reforma sistemului judiciar şi a vorbi despre justiţie în România înseamnă mai mult decât a vorbi despre lupta anti-corupţie. Da, şi cred asta. Ceea ce nu înseamnă că nu susţin lupta anticorupţie, am fost unul din promotorii acestei lupte la nivel de ONG-uri desigur. Eu n-am fost magistrat în viaţă mea. Dar sunt membru fondator al ŢI România, atunci când acest lucru însemna ceva şi atunci când foarte puţină lume în această ţară ştia ce înseamnă anti-corupţie. Deci, aş dori să nu se pună la îndoială această determinare.
 
DT: Am consemnat-o la capitolul priorităţi.
RP: Am spus aşa, sistemul de justiţie înseamnă mai mult decât lupta anticorupţie.
 
DT: Chiar ultima întrebare. A trecut de parlament, nu e treaba MJ, dar sunt totuşi foarte curios care este punctul de vedre al ministrului justiţiei: pensii spciale pentru parlamentari, pensii special pentru aleşi locali, primari, viceprimari. E ok? Ne întoarcem la sistemul de caste, de privilegiaţi?
RP: Sugeraţi deja răspunsul. Da, punctul de vedere al cetatenanului Raluca…
 
DT: Nu, nu, nu. Punctul de vedere al ministrului justiţiei. Aici discutăm eu că ziarist, dvs ministru al justiţiei.
RP: Dar nu eu mă ocup de asta. Că ministru al justiţiei am exprimat în întâlnirile cu colegii mei nedumerirea cu privire nu numai la un regim diferenţiat de pensii, dar şi cu privire la salarizarea din sistemul public. Va dau un exemplu care ţine de jurişti, pentru că suntem la MJ. Că ministru al justiţiei nu înţeleg de ce un jurist la ministerul culturii are 1200 de lei, un jurist la ministerul economiei 1700 de lei şi un jurist la ministerul muncii 2300 de lei. Nu înţeleg acest lucru, sigur înţeleg de ce un jurist la Ministerul Justiţiei fiind asimilat magistratului are mai mult decât…dar am dat aceste exemple la aceste instituţii care nu sunt militare, n-ai sporuri - cultură, economie şi ministerul muncii - unde pentru aceeaşi muncă ai salarizare diferită. Nu înţeleg asta. Aştept şi eu cu foarte mare interes că o lege a salarizării unice să fie adoptată. Acest punct de vedere îl am şi cu privire la pensii. Nu cred că dacă eşti un contriburor în toată viaţă ta profesională trebuie să ai o pensie mai specială. Dar şi magistraţii, ştiţi foarte bine, au pensii derogatorii de la regimul de pensii din această ţară.
 
DT: Şi situaţia lor este derogatorie în comparaţie cu a unui primar. Adică au şapte mii de interdicţii şi restricţii.
RP: Este adevărat, numai că o profesie specială trebuie să vină cu reţineri speciale. Vorbim de inegritate, primul eveniment la care am participat de când mi-a preluat mandatul a fost la INM, unde se discuta despre integritate într-un proiect cu olandezii şi despre faptul că e bine să avem consilieri de integritate, o platforma de integritate. O mie de consilieri şi zece mii de platforme nu vor fi suficiente nici în profesia asta şi în nici o altă profesie dacă nu avem autocenzură. Şi când dau drumul la TV şi văd magistraţi despre care procurorii spun că au luat 200 de mii de euro mită de la un inculpat pe care îl judecau am reţinerile mel. Deci sisteme derogatorii da, în anumite limite, cu condiţia să fi făcut o profesie în mod curat.
 
DT: Aceste două proiecte de legi mai pot fi oprite, sesizată Curtea Constituţională, se mai poate face ceva?
RP: Nu va pot răspunde eu la această întrebare. În nici un caz nu ministrul justiţiei va face acest lucru că nu este în competenţa lui.


sursa: HotNews

Sursa foto: caleaeuropeana.ro