Klaus Iohannis sesizează CCR! Ce lege importantă contestă preşedintele

Președintele Klaus Iohannis a trimis Curții Constituționale, miercuri, o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2017 pentru modificarea și completarea art. 11 din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații.

Textul integral al sesizării:

București, 6 iunie 2018

Domnului VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

În temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, formulez următoarea

SESIZARE  DE  NECONSTITUŢIONALITATE

asupra


Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2017 pentru modificarea și completarea art. 11 din  Ordonanța de urgență Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații                                                              
Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2017 pentru modificarea și completarea art. 11 din  Ordonanța de urgență Guvernului   nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații are în vedere intervenții legislative privind procedura de numire și de demitere a conducerii acestei autorităţi.  Prin Decizia nr. 64/2018  (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2018), Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea legii menționate, stabilind că dispozițiile acesteia sunt constituționale față de criticile formulate prin raportare la art. 75, art. 115 alin. (4) precum și ale art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituție.  Ulterior, la data de 3 mai 2018, Președintele României a solicitat Parlamentului reexaminarea acestei legi.

Având în vedere forma rezultată după  reexaminarea de către Parlament, diferită față de cea transmisă inițial la promulgare, considerăm că unele dintre dispozițiile Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2017 pentru modificarea și completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații contravin prevederilor art. 21 alin. (1) și (2), art. 52, art. 77 alin. (2),  și  art. 76 din Constituție.

I. Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2017 pentru modificarea și completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 77 alin. (2)  din Constituție

1. La art. unic pct. 3 – modificarea  art. 11 alin. (1) din OUG nr. 22/2009 - al legii în forma anterioară cererii de reexaminare, se prevedea că președintele și cei doi vicepreședinți ai ANCOM sunt numiți de către Parlament, în ședința comună a celor două Camere, cu votul majorității deputaților și senatorilor prezenți. Analizând această ipoteză juridică cuprinsă în art. 11 alin. (1), observăm faptul că aceasta conține dispoziții referitoare la: organismele de conducere ale ANCOM (președintele și vicepreședinții), autoritatea competentă să numească această conducere (cele două Camere ale Parlamentului), precum și modalitatea prin care se realizează numirea conducerii ANCOM (votul majorității deputaților și senatorilor prezenți). 


După reexaminare, textul art. 11 alin. (1) a suferit modificări, Parlamentul stabilind că numirea conducerii ANCOM se face cu votul majorității deputaților și senatorilor. Așadar, potrivit acestor noi prevederi, majoritatea necesară pentru numirea conducerii acestei autorități devine una absolută, față de forma precedentă, potrivit căreia majoritatea stabilită în acest scop era una simplă – majoritatea deputaților și senatorilor prezenți. Deşi una dintre solicitările Președintelui României, din cererea de reexaminare privește chiar art. 11 alin. (1), aceasta avea însă un cu totul alt obiect, vizând problematica eliminării din cadrul procedurii de numire a conducerii ANCOM a implicării întregii puteri executive (atât a Guvernului, cât și a Președintelui României). Or, în urma reexaminării modificarea Parlamentul a intervenit într-o cu totul altă problematică din conținutul art. 11 alin. (1), respectiv cea a majorității necesare numirii conducerii ANCOM.

2. Art. unic pct. 5 al legii în forma anterioară cererii de reexaminare (art. 11 alin. (51) din OUG nr. 22/2009) prevedea că demiterea din funcție a conducerii ANCOM se face de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor prezenți. Ca urmare a dezbaterii solicitării de reexaminare, Parlamentul a modificat aceste dispoziții, în sensul că majoritatea necesară pentru demiterea conducerii acestei autorități devine una absolută. O astfel de modificare încalcă limitele reexaminării întrucât acest articol nu a făcut obiectul cererii de reexaminare, aspect care contravine dispozițiilor art. 77 alin. (2) din Constituție, precum și jurisprudenței Curții Constituționale. 

II. Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2017 pentru modificarea și completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații încalcă dispozițiile art. 76 din Constituție

Stabilind că numirea/demiterea conducerii ANCOM se poate realiza cu votul majorității deputaților și senatorilor, dispozițiile art. unic pct. 3 și pct. 5 din legea criticată contravin și prevederilor art. 76 din Constituție. Astfel, art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală prevede că legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere, în timp ce  art. 76 alin. (2) prevede că legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.

Tehnic-legislativ, numirea, respectiv demiterea de către Parlament a conducerii ANCOM se materializează într-o hotărâre a celor două Camere ale Parlamentului. În conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. (2) din Constituție, pentru a fi adoptat, un asemenea act ar trebui să întrunească votul majorității deputaților și senatorilor prezenți și nu votul majorității membrilor celor două Camere. În acest sens,  Curtea Constituțională a stabilit următoarele: „În ceea ce privește adoptarea hotărârilor fiecărei Camere sau ale Camerelor reunite ale Parlamentului, legiuitorul face distincție între hotărârile parlamentare care se adoptă cu majoritatea absolută de voturi, sens în care exemplificăm cu prevederile art. 76 alin. (1) din Constituție, referitoare la adoptarea sau modificarea regulamentelor parlamentare, și hotărârile care se adoptă cu majoritate simplă de voturi, de exemplu hotărârile așa cum dispune alin. (2) al aceluiași articol constituțional. (...)” (Decizia nr. 392/2007 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11  alin. (83) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 325 din 15 mai 2007). Prin aceeași decizie, instanța de contencios constituțional a statuat că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel. Or, cu privire la numirea ori demiterea conducerii ANCOM Constituția nu prevede expres o majoritate necesară adoptării hotărârii parlamentare în cauză. Prin urmare, dispozițiile art. unic, pct. 3 și pct. 5 din legea supusă controlului de constituționalitate contravin prevederilor art. 76 din Constituție, hotărârea celor două Camere, în acest caz, urmând să se adopte cu votul majorității membrilor prezenți, instituirea unei alte majorități fiind contrară Legii fundamentale.

III. Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2017 pentru modificarea și completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații încalcă dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) și art. 52 din Constituție

Alin. (51) al art. 11 din OUG nr. 22/2009 (articolul unic pct. 5 din legea criticată) prevede: „Demiterea din funcție se face de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor, pe baza unui raport comun al comisiilor prevăzute la art. 15 alin. 1. Raportul se publică pe paginile de internet ale Camerei Deputaților și Senatului și se comunică persoanei demise”.

Referitor la această problematică, în cererea de reexaminare formulată de Președintele României s-a arătat faptul că „legea nu prevede (...) niciun remediu efectiv, așa cum expres impune Directiva (2002/21/CE). Presupunând că demiterea ar fi dispusă printr-o hotărâre a Parlamentului, precizăm că hotărârile, ca acte individuale ale Parlamentului, nu pot fi atacate în justiție pentru a ne putea afla în prezența unui remediu efectiv”.

Față de această critică, în procedura de reexaminare a legii, Parlamentul a modificat textul de la articolul unic pct. 5. Considerăm că modul în care este reglementată procedura de demitere din funcție a președintelui și vicepreședintelui ANCOM este contrară atât dispozițiilor art. 76 din Constituție, cât și celor ale art. 21 alin. (1) și (2), respectiv art. 52 din Constituție, întrucât din analiza sistematică a dispozițiilor legii criticate nu rezultă dacă și conform cărei proceduri persoana care se consideră vătămată prin actul de demitere din funcție se poate adresa unei instanțe de judecată.

Astfel, în această situație, a unui act de autoritate individual adoptat în temeiul legii (hotărârea Parlamentului), legiuitorul nu prevede niciun remediu efectiv pentru a proteja persoana vătămată ca urmare a existenței unui viciu de nelegalitate al respectivului act de demitere. Desigur, se poate considera că hotărârile Parlamentului sunt acte juridice care pot fi atacate la Curtea Constituțională, însă, la fel de adevărat este și faptul că persoana vizată de o eventuală hotărâre de demitere din funcția de conducere de la ANCOM nu este subiect de sezină în fața Curții Constituționale. Totodată, nu s-ar putea reține argumentul conform căruia actul de demitere din funcție este un act exceptat de la controlul în contencios administrativ întrucât face parte din finele de neprimire prevăzute la art. 126 alin. (6) din Constituție. Art. 126 alin. (6) se referă doar la actele de comandament militar și la actele autorităților publice în raporturile acestora cu Parlamentul, iar nu la actele administrative, de autoritate, ale Parlamentului însuși. În aceste condiții, considerăm că legea criticată încalcă prevederile privind dreptul la un proces echitabil reglementat în art. 6 al CEDO, cât și accesul liber la justiție (art. 21 din Constituția României) și dreptul de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei (art. 52 din Constituție).

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că prevederile Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2017 pentru modificarea și completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații sunt neconstituționale.

Sursă foto: Facebook/ CCR