lauraadamache.ro Clatite, reteta bunicii mele

De cate ori ma gandesc la bunica mea, simt parfum de clatite si vanilie. Poate parea ciudat acest lucru, dar chiar si dupa atatia ani de la disparitia ei, eu inca simt foarte clar si viu acest parfum. In bucataria mica, mobilata in culori vii, vinerea se faceau clatite fragede si bune. Si cand spun clatite, ma refer la un munte intreg, vreo 30-40, umplute cu gemuri, dulceturi, fructe proaspete, stropite din belsug cu miere sau imbracate intr-o hainuta fina de zahar vanilat. Prietenele mele deja stiau ca vinerea e ziua de rasfat dulce, asa ca ma cautau sub diferite pretexte la bunica si niciodata nu refuzau invitatia de-a se opri la o portie de clatite parfumate si fierbinti. Si eu eram atat de mandra cand le vedeam cu cata pofta mancau clatitele! Nimeni nu facea clatite ca bunica mea! Chiar daca se intampla sa ne certam in timpul saptamanii, un lucru atat de obisnuit cand suntem copii, vinerea clatitele ne impacau. Preferatele mele erau clatitele simple, umplute doar cu putin zahar tos, stropite cu miere de tei si inca de atunci le serveam alaturi de o cana cu ceai.

Multi ani, ani in care bucataria nu reprezenta pentru mine decat locul in care mancam, m-am multumit cu faptul ca aveam clatitele imbietoare in farfurie, apoi intr-o buna zi am intrebat-o pe bunica mea cum se prepara. Imi amintesc si acum cu o claritate incredibila momentul in care am intrebat-o acest lucru. Tocmai turna in tigaia incinsa un polonic de aluat de clatite, iar intrebarea mea a luat-o prin surprindere. Se pare ca inca eram destul de mica pentru o intrebare atat de mare.:) Si-a intors spre mine chipul bland si mi-a spus ca astepta intrebarea asta din partea mea, dar nu atat de curand. Si mi-a mai spus, ca intr-o zi voi gati la fel de bine ca ea, lucru care m-a surprins in momentul acela. Am intrebat-o de unde stia ca asa va fi si mi-a spus: “Daca ti-as fi propus eu sa te invat sa faci clatite, nu era acelasi lucru. Ca sa faci un lucru cu adevarat bun, dorinta trebuie sa plece de la tine. Tu trebuie sa simti ca vrei sa-l faci. Din inima pornesc toate lucrurile bune si frumoase”.

Dupa mai bine de 30 de ani, nu mi-am schimbat preferintele…umplu clatitele tot cu zahar si le savurez langa un ceai fierbinte.  Si chiar daca bunica nu mai e si nici atmosfera calda din mica ei bucatarie, amintirea acelor zile cu parfum de vanilie imi va ramane vesnic vie in suflet.

Ingrediente – Clatite (12 bucati)

250 g faina
550 ml lapte
3 oua
40 ml ulei/unt topit
1 varf cutit sare
1 pastaie vanilie (doar semintele)


Mod de preparare: lauraadamache.ro