Memoriu întocmit de angajații și colaboratorii Teatrului de Stat Constanţa. Ce îi nemulțumește

Angajații și colaboratorii Teatrului de Stat Constanţa  au alcătuit un memoriu.

Mai jos puteți citi conținutul integral al memoriului: 

În contextul în care cultura constănţeană pare lovită de un blestem, ce ţine de felul cum conducătorii acestui oraş şi judeţ o tratează şi au tratat-o în toată perioada postrevoluţionară, noi, actori, colaboratori și angajaţi din departamentele artistic, tehnic, producție și administrativ ai Teatrului de Stat Constanţa, am decis să facem acest memoriu, pentru a încerca să împiedicăm un alt declin previzibil sau chiar desfiinţarea instituţiei noastre.

Chiar dacă suntem singurul teatru profesionist, de repertoriu, din Dobrogea, un teatru înființat în 1951 și cu o istorie glorioasă, ce cuprinde mari nume ale teatrului românesc, situaţia infrastructurii este una deplorabilă, aşa cum autorităţile locale şi judeţene ştiu foarte bine.

Este frustrant să comparăm cum suntem trataţi noi la Constanţa şi cum sunt tratate teatrele din alte oraşe mari sau mici ale ţării – Cluj Napoca, Sibiu, Oradea, Iași, Sfântu Gheorghe, Focșani, Râmnicu Vâlcea, Bârlad, Brăila, Galați, Târgoviște etc. –, cum ştiu autorităţile din alte părţi ale ţării să profite de potenţialul de dezvoltare a turismului pe care o astfel de instituţie îl are.

Teatrul de Stat Constanţa funcţionează într-o clădire ce a fost foarte bună pentru Teatrul Fantasio, dar este prea mică pentru spectacolele noastre. Am fost mutaţi, în 2004, dintr-o clădire mult mai mare, în care ne simţeam acasă, chiar dacă o împărţeam cu alte instituţii de cultură şi chiar dacă nu era decât fosta sală de festivităţi a unui liceu, iar nu un teatru propriu-zis.

Acum suntem subordonaţi Consiliului Judeţean Constanţa, iar clădirea în care funcţionăm aparţine Primăriei Constanţa, ceea ce generează o situaţie ambiguă şi pasarea responsabilităţii între autorităţi. Cu toate că au fost informate în repetate rânduri despre problemele pe care le avem – sistemul de încălzire defect, supraîncărcarea reţelei electrice, depozitele neîncăpătoare şi deteriorate, candelabrele vechi şi deteriorate, sistemele mecanice ale scenei vechi, scurgerile din cauza precipitaţiilor, în general mediul insalubru de lucru –, autorităţile ne promit, de ani de zile, o reabilitare doar termică şi electrică, pe nişte fonduri europene la care nu mai sperăm, iar, între timp, ne bazăm pe improvizaţii riscante. 

Nici nu îndrăznim să visăm la o clădire construită special pentru a fi teatrul nostru, cu toate că în campaniile electorale ni se promite mereu.


Am tăcut şi am mers înainte în condiţiile date şi, cu toate dificultăţile, încet - încet, lucrurile s-au pus în mişcare în ultimii patru ani:

Am avut producţii din ce în ce mai multe şi din ce în ce mai bune, au venit regizori reputaţi să monteze la noi, am participat la festivaluri, iar din anul 2016 am organizat un festival de interes național, pe care constănţenii îl aşteptau să se reînfiinţeze încă din anii 80;

Anul trecut am fost, pentru prima dată, parteneri într-un proiect european, iar acum avem trei alte proiecte europene depuse spre evaluare;

Am început să avem câte trei spectacole pe săptămână, în loc de două, numărul de spectatori s-a triplat, aşadar şi veniturile au crescut;


Din ce în ce mai mulţi tineri talentaţi, actori şi regizori, au început să-şi manifeste interesul pentru teatrul din Constanţa, studenți la actorie, la facultatea din orașul nostru, au început să fie distribuiți în spectacole, festivalul a început să devină o tradiţie şi, de la o ediţie la alta, din ce în ce mai multe teatre din ţară şi din străinătate vor să participe.

Am tăcut atunci când președintele CJC Horia Țuțuianu, proaspăt venit pe funcție, a inspectat clădirea TSC și a declarat presei că managerul este de vină, cu toate că managerul îi prezentase dificultățile sistemice pe care trebuie să le înfrunte;

Am tăcut atunci când acelaşi preşedinte CJC a fost contactat de presă pentru că în sala teatrului era frig și a dat vina pe manager, spunând că nu știe nimic, cu toate că CJC fusese înștiințat prin numeroase memorii;

Am tăcut când nu i-am văzut la nicio premieră, nici pe preşedintele CJC, nici pe primarul Constanței, cu toate că primesc invitații la toate;

Am tăcut când am auzit zvonurile recurente, la două - trei luni odată, că preşedintele vrea să schimbe managerul pentru că este incompetent;

Acelaşi preşedinte CJC a venit într-un moment de criză (când o colegă actriță a izbucnit într-o conferință de presă spunându-și nemulțumirile), ne-a pus să votăm dacă o mai vrem director general pe Dana Dumitrescu și s-a convins că o majoritate covârșitoare a angajaților teatrului o susține și apreciază eforturile ei. Cu toate astea, zvonurile că o va schimba neîntârziat au continuat.

În sfârșit, în convergență cu intențiile preşedintelui CJC, a apărut în presă scrisoarea celor șase colegi ai noștri, ale căror interese meschine noi le cunoaștem, și preşedintele a reacționat așa cum era de așteptat, disproporționat față de lipsa de reprezentativitate a celor şase în colectivul TSC. Astfel de conflicte se întâmplă deseori în teatre, mai ales din cauza orgoliilor personale, dar ele nu devin argumente pentru denigrarea instituției și nu trebuie inflamate, ci aplanate de autorități.

La noi, aceasta a fost ocazia aşteptată pentru a schimba managerul, pretextând câteva nereguli minore, evidenţiate de un raport discutabil, în ciuda evidenţei că teatrul este pe un trend ascendent.

Consecinţele imediate ale acestei măsuri nu s-au lăsat aşteptate, începând cu pierderea credibilităţii pe care ne-am chinuit atâta vreme să o câştigăm: prestigiosul regizor Tompa Gabor s-a retras, cu toate că era stabilit să monteze la TSC o producţie pentru festivalul nostru din acest an.

Mai mulţi angajaţi ai teatrului şi-au prezentat demisiile, refuzând să lucreze în această atmosferă tensionată, după ce au făcut sacrificii lucrând atâta amar de timp într-un mediu insalubru şi trecând peste atâtea lipsuri materiale. Din păcate, unii dintre oamenii care se retrag sunt în posturi foarte greu de ocupat, căci au meserii rare, ce nu se mai învaţă în şcoli, ca, de exemplu, cea de regizor tehnic. Şi din sectorul administrativ s-au înregistrat multe demisii, astfel încât activitatea teatrului este în pericol să fie blocată.

Ca să nu mai vorbim de deficitul de personal în care TSC se zbate dintotdeauna, organigrama fiind minimală și multe dintre funcții fiind unice - dacă un om intră în concediu, postul rămâne descoperit.

Și, în aceste condiții, concursurile pentru foarte multele posturi vacante nu se pot ţine pentru că nu au fost primite aprobările de la Consiliul Judeţean Constanţa, TSC neavând autonomie în privința aceasta. Chiar dacă preşedintele CJC neagă în faţa presei, directoarea este somată, prin raportul corpului de control al CJC, să rezilieze de îndată contractele cu actorii pensionari şi cu alţi profesionişti angajaţi conform unei ordonanţe de guvern ce reglementează activitatea instituţiilor de cultură, acest text de lege nefiind recunoscut de controlorii de la CJC. Cu toate că preşedintele CJC a afirmat în mod repetat că „actul artistic nu va fi afectat” de măsurile sale, îl informăm pe această cale că actul artistic este şi va fi afectat, atât din cauza tensiunilor, cât şi pentru că cei ale căror contracte trebuie reziliate nu pot fi înlocuiţi peste noapte.

Şi, pentru că situaţia conflictuală şi tensionată provoacă multe discuţii şi bârfe ce se transformă într-un telefon fără fir, în presa constănţeană au apărut informaţii care târăsc întregul teatru în noroi.

Pornind de la o notă internă a managerului, menită să reitereze anumite norme şi interdicţii din regulament, şi plecând urechea la bârfe, primite probabil la mâna a patra, unii ziarişti au ajuns să descrie teatrul ca pe un aşezământ de pierzanie. S-a scris că toată lumea se îmbată, actorii nu vin la repetiţii şi nu ştiu textele, ceea ce se bate cap în cap cu realitatea celor trei spectacole pe săptămână, jucate de cele mai multe ori cu sala plină, cu aprecierile spectatorilor, exprimate transparent pe pagina de socializare a TSC, şi, până la urmă, cu aplauzele generoase ce răsplătesc reprezentaţiile noastre.

Pe această cale, solicităm jurnaliştilor care ne-au insultat în bloc reparaţiile necesare, sub forma unor scuze exprimate la fel de frust.

Concluzia la care am ajuns, în urma contemplării evoluţiei teatrului nostru, comparativ cu evoluţia unor instituţii similare din ţară şi în urma contemplării urmărilor măsurilor recent luate de Consiliul Judeţean împotriva teatrului, este că autorităţile locale de la Constanţa nu sunt capabile să patroneze activitatea teatrală aşa cum ar trebui, acordând sprijin, iar nu impunându-şi dorinţele arbitrar sau inflamând artificial conflicte minore, fără să ţină cont de evaluări clare şi obiective.

Este nedrept, inexplicabil şi inacceptabil să fie schimbat directorul cu performanţe clare, măsurabile în cifre, şi să fie adus un director interimar din afara instituţiei, care să o ia de la capăt, cu alte idei, perturbând, de fapt, traseul clar şi proiectele TSC.

Considerăm că trebuie reparate urgent daunele de imagine şi pierderea de credibilitate, prin reconsiderarea măsurilor luate împotriva managerului şi a concluziilor raportului rezultat în urma controlului. Urmează să evaluăm posibilitatea de a cere Ministerului Culturii să preia sub autoritatea sa Teatrul de Stat Constanţa (cu tot cu clădire, dacă se poate), ceea ce ar crea şi cadrul pentru obţinerea statutului de TEATRU NAŢIONAL, pe care îl dorim şi considerăm că îl merităm, prin calitatea actului artistic.

De asemenea, am scuti autorităţile locale de bătaia de cap pentru o instituţie faţă de care au dovedit că nu au niciun respect şi nicio preocupare reală.