Morții din Apuseni și de pe Siutghiol fac HAKA în fața lui Raed Arafat

Circula pe Internet, de curând, un videoclip cu felul în care soldații neo-zeelandezi își onorau un camarad căzut la datorie, în Afghanistan. În jurul caravanei funerare se adunaseră vreo sută de oameni care, la unison, cu ochii în lacrimi, au început să execute dansul tradițional al maorilor, HAKA.

 

De obicei îl vezi la meciuri de rugby, acest haka, dansat de All Blacks, reprezentativa naționalei de rugby neozeelandeze. Aici, însă, nu era vorba de un eveniment sportiv. Aici, însă, erau funeraliile unui soldat, condus la groapă de camarazi, în strigăte de luptă. Moartea e jurământul unui combatant din momentul în care a luat arma în mână și pleacă la război. Viața lui, mai mult decât numele, devine scut pentru un principiu. Bun, sau rău, principiul prevalează instinctul de supraviețuire. Vor muri oameni în războaie, de ambele părți. Vor muri oameni la mijloc, nevinovați, captivi ai părților beligerante.

 

Statul, inamicul principal al pacientului

 

Medicina românească e de mult un teatru de luptă, fără să fi dorit un astfel de lucru. Armele medicilor: bisturiul, pensa, stetoscopul, acul de puncție venoasă. Inamicul – boala. La mijloc, oamenii suferinzi. Dar, în ultimii 20 de ani, a mai apărut un dușman. Unul pervers, subtil și ipocrit. În războiul doctorului cu afecțiunea, Statul român a devenit un beligerant. Armele lui? Populismul. Cinismul. Disprețul pentru toți, și toate. Nemernicia subfinanțării. Degetul acuzativ îndreptat când spre unul, când spre celălalt. Doctorul că fură. Pacientul că îndrăznește să fie pacient. Ca o turmă de vite și unii și ceilalți au ajuns să fie asmuțiți, în timp ce Guvernul, mefistofelic, a știut cum să ridice din umeri la numărul victimelor și să numească vinovați.  

Citește mai mult pe evz.ro 
http://www.evz.ro/mortii-apuseni-siutghiol-hakai-arafat.20122014html