Opinia DNA cu privire la proiectele de modificare și completare a Codului penal și a Codului de procedură penală

Cu referire la proiectele de modificare și completare a Codului penal și a Codului de procedură penală, precum și pentru grațierea unor pedepse, prin intermediul a două ordonanțe de urgență ale Guvernului, Direcția Națională Anticorupție consideră că modificarea cadrului legislativ în regim de urgență și în lipsa unor analize obiective care să ateste o nevoie socială imperioasă este nejustificată.

Legislația penală trebuie să realizeze un echilibru între nevoia societății de a trage la răspundere toate persoanele care au săvârșit infracțiuni și drepturile fundamentale ale persoanelor cercetate ori aflate în executarea pedepselor aplicate , însă modificările propuse ar altera acest echilibru.
         
„La o primă analiză a proiectelor amintite, facem următoarele precizări:
 
Modificări Cod penal și Cod procedură penală
 
 1. În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu:
- Se dezincriminează faptele de abuz în serviciu  care provoacă o pagubă mai mică de 200.000 lei.  Limita de 200.000 lei nu are nicio legătura cu decizia Curții Constituționale a României în ceea ce privește această infracțiune, cu toate că, în nota de fundamentare se invocă acest aspect. Această limită este stabilită în mod arbitrar, fără a fi justificată în vreun fel, existând posibilitatea să fie favorizate anumite persoane determinate.

De asemenea, prin fracționarea unor achiziții publice în mai multe contracte cu valoare sub limita de 200.000 lei împiedică tragerea la răspundere penală pentru un eventual abuz în serviciu. Totodată, faptele săvârșite în materia achizițiilor directe, al căror prag este de 30.000 euro, ar rămâne în afara răspunderii penale.

-  Limitele de pedeapsă se reduc foarte mult: de la 2-7 ani la 6 luni - 3 ani, fără a se preciza care este justificarea acestor modificări.
Pedeapsa scade nejustificat de mult, scăzând în consecință și termenul de prescripție la 5 ani.

-  Sintagma „îndeplinește un act contrar legii” nu clarifică în niciun fel problemele apărute după decizia Curții Constituționale a României nr.405/2016, și va ridica aceleași probleme de interpretare ca și până acum.
-  Se dezincriminează faptele care cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, dacă nu se produce o pagubă materială, fiind plasate astfel în afara ilicitului penal numeroase fapte periculoase.
Spre exemplu, se dezincriminează în parte faptele ce constituie obiectul dosarului care vizează nepunerea în funcțiune a barocamerei de la unitatea de arși a unui spital şi în care s-a produs vătămarea intereselor legale ale unor persoane prin imposibilitatea tratării victimelor dezastrului de la „Colectiv”.
- Sintagma „în exercitarea atribuțiilor de serviciu” e înlocuită cu „în exercitarea serviciului”. Această modificare poate constitui o problema deoarece se poate interpreta că vizează doar fapte săvârșite în timpul programului de lucru.
- Plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ca modalitate de declanșare a procesului penal, este total nepotrivită; în felul acesta, multe situații care ar trebui investigate ar putea rămâne în afara controlului justiției. Dacă autorul faptei este însuși conducătorul instituției, ar trebui sa formuleze plângere împotriva propriei persoane. În plus, se deschide posibilitatea retragerii plângerii prealabile, cu consecințele de rigoare.
Plângerea prealabilă poate fi introdusă doar în termen de trei luni de când partea vătămată a cunoscut existența faptei – spre exemplu, controalele Curții de Conturi care vizează activitatea unei instituții din anul anterior nu mai pot determina formularea unei plângeri prealabile.
Aceste prevederi intră în sfera legii penale mai favorabile și se aplică inclusiv cauzelor în curs, astfel încât toate dosarele aflate pe rolul instanțelor având ca obiect infracțiuni de abuz în serviciu vor fi condiționate de formularea plângerii prealabile de către persoana vătămată. Dacă o asemenea instituție va refuza formularea plângerii, se va dispune încetarea procesului penal.
         
2. În ceea ce privește infracțiunea de conflict de interese:

-  Proiectul nu lămurește sintagma „raporturi comerciale”, cum a decis Curtea Constituțională, ci elimină cu totul societățile comerciale din textul de lege. Consecința este aceea că, un funcționar va putea acorda nestingherit foloase societăților comerciale față de care acesta are sau a avut un interes.

Mai mult, Curtea Constituțională remarcase doar lipsa de previzibilitate a dispozițiilor legale și nicidecum faptul că nu s-ar justifica incriminarea acestor categorii de fapte.
 
3. În ceea ce privește modificările cu privire la instituția „denunțătorului”:
- modificările propuse vor îngreuna extrem de mult descoperirea faptelor de corupție săvârșite anterior lunii iulie a anului 2016, ceea ce echivalează cu o dezincriminare de facto a acestor fapte;
-  În nota de fundamentare și în expunerea de motive nu e indicat nici un argument care să justifice o asemenea modificare.
- În legislația română, cauza de nepedepsire a denunțătorului pentru infracțiunile de corupție e o instituție tradițională, în vigoare în mod neîntrerupt din 1936. Întrebarea firească este: ce s-a schimbat între timp? De ce vrea statul roman sa renunțe la un instrument care s-a dovedit eficient?

În foarte puține cauze, denunțătorii anunță organele de urmărire penală imediat după consumarea infracțiunii, deoarece la acel moment sunt mulțumiți de folosul primit în schimb.

Din practică, s-a constatat că, denunțurile se înregistrează când apar neînțelegeri între participanții la infracțiune sau când aceștia doresc să profite de cauze de reducere a pedepselor. Nu se explică rațiunea pentru care se dorește protejarea celor care au luat mită si garantarea faptului că, după trecerea a 6 luni nu mai pot fi trași la răspundere.
           
Proiect grațierea unor pedepse
 
1. Remarcăm faptul că, între infracțiunile grațiate se regăsesc abuzul în serviciu (sub toate formele sale) și infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție.
2. În cazul evaziunii fiscale, sunt excluse de la graţiere doar cele mai simple forme de evaziune. Cele cu adevărat grave (art. 9 din L 241/2005) sunt grațiate în totalitate, ceea ce va avea un efect negativ pentru investigarea faptelor de corupție, pentru că multe persoane cercetate pentru infracțiuni de evaziune fiscală recunosc că banii erau, de fapt, pentru o mită. Dacă aceste persoane știu că nu vor mai fi trase la răspundere pentru evaziune fiscală, nu au nici un motiv să denunțe mita.
3. Toate persoanele condamnate care au peste 60 de ani sau un copil mai mic de 5 ani în întreținere vor fi grațiate pentru jumătate de pedeapsă, indiferent de gravitatea faptei săvârșite (lista infracțiunilor excluse de la grațiere privește doar grațierea totală, nu și grațierea a jumătate din pedeapsă)”, au transmis procurorii DNA într-un comunicat de presă.